Nu sunt putine datile in care baietii au avut dreptate in privinta prieteniei dintre doua fete.
Se intampla mereu, cel putin in viata mea.
Prima situatie a fost in clasa a noua, cand iubitul meu de atunci mi-a atras atentia sa fiu atenta in privinta a doua tipe pe care le credeam prietene. Cu una dintre acestea a avut perfecta dreptate, stiam si eu ca are, insa incapatanarea si negarea mea au fost in frunte, pana cand s-a adeverit predictia lui si m-am linistit. Cu cea de-a doua “prietena” am intrerupt relatia pentru un timp, dupa care am reluat-o intr-un mod distant si sanatos tun.
A doua situatie e foarte recenta, un amic m-a intrebat de nenumarate ori daca sunt sigura ca vreau sa las pe mana unei “amice” (sper ca observati diferenta de termeni intre “prietena” si “amica”) o treaba foarte importanta pentru mine. Omul a venit cu argumente, eu stiam deja de data trecuta (situatia unu) ca nu se inseala, insa, din nou, am crezut mai mult in ea decat in el. Evident, din toate aceste povesti, eu sunt cea care a iesit cam sifonata si totusi… Nu m-am invatat minte.
Sunt absolut convinsa ca baietii astia stiu sa miroasa foarte bine cum sta treaba intre fete, indiferent de varsta sau experienta pe care o au.
Data viitoare ma voi baza pe “cel de-al saselea simt” al lor si mai putin pe ceea ce simt eu ca ar fi bine sa fac.
P.s. Numai bine ca ma indrept catre punctul in care nu mai cred in prietenie, asa ma voi putea baza doar pe mine in orice situatie. “Prietenii” nu sunt mereu ceea ce par… Iar simtul baietilor l-am dedus nu doar din experienta mea, dar si din experienta apropriatelor mele.
