Cum să opreşti un copil din plâns

În ultimul timp, n-am mai postat nimic din lucrurile drăguţe care mi s-au întâmplat, nici despre cele mai puţin simpatice, cât pe ce să uit parola de aici.

Ieri am fost la asociaţia unde am făcut practică anul trecut, la copiii minunaţi şi gălăgioşi la care ţin foarte mult, drept dovadă i-am vizitat acum şi le-am preparat bomboane Raffaello, savurate într-o clipită.

În timp ce toţi erau la masa unde se mănâncă, am observat că Nico lipseşte. Cu Nico m-am împrietenit acum un an, cu puţin timp înainte să plec. Iniţial mi s-a părut răsfăţat, însă avea nevoie de atenţie şi înţelegere… şi de cineva să-l ajute la tema de engleză. M-am tot uitat după el, stătea cu spatele la noi, la o masă îndepărtată. M-am dus să văd ce-i baiul şi m-am întristat când am văzut că plângea, el, băiatul cel ”rău”. N-a vrut să-mi spună motivul, însă i-am tras de obraji să-i formez un zâmbet şi asta l-a făcut să şi-l păstreze pe cel natural. L-am invitat la bomboane, însă nu voia, tot îi dădeau lacrimile. No, ce să fac, ce să fac? Asta cu zambetul a mers, pe moment, însă nu rezolvase problema. I-am spus că bomboanele sunt făcute de mine şi că mi-ar face plăcere să guste să-mi spună cum i se par (strategia implicare), însă tot nu voia. I-am mai pus un zâmbet cu forţa, după care i-am spus că dacă nu mai plânge, putem face o poza, pe care ulterior să i-o dau şi lui pe hârtie.

Ţuşti la baie, s-a spălat pe ochişori, a mâncat liniştit bomboanele şi…

IMG_20141008_182251

Părea grea provocarea împăcării lui Nico, pentru că nu se lasă uşor, însă a fost realizată cu succes. Ura!

P.S. #casăfiebine

3 thoughts on “Cum să opreşti un copil din plâns

    1. Draga mea, îţi mulţumesc! Promit că-ţi voi găti, în România (aici nu prea e lapte praf pentru gătit şi cele cu ricotta nu prea îmi plac, dar acum a fost extremă urgenţă, căci lăsasem laptele praf ultimul pe listă). Te pup!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Menu