Teoria orice-ului

Câteodată mai greşesc şi îmi spun în gând că sunt sigură că va fi într-un anumit fel, ceva anume. M-am buşit de nişte experienţe şi cert e că nu putem fi siguri de nimic.
Acum vreo 4 ani, o tipa rromă mi-a zis, într-un context anume dar pe care nu-l mai înşir aici, să n-am încredere în nimeni, decât în mine. Acum veţi spune că şi eu ascult la oameni d-ăştia. Tipa era chiar faină şi sigur mi-a zis asta din experienţa proprie, mai ales că era vorba de iubire.
Am văzut aseara ”The theory of everything” şi pe lângă faptul că m-a emoţionat până la lacrimi şi piele de găină doar când mă gândesc la situaţia lui Hawking, m-a pus şi pe gânduri. Mi-e foarte greu să am o părere precisă despre acest om. Pe de o parte, mi se pare super tare, e un om extraordinar şi foarte norocos, cu o grămadă de premii şi cu şansa de a-şi trăi viaţa aproape ca şi cum n-ar avea o dizabilitate, însă nu-mi vine să cred că a fost capabil să divorţeze după toată osteneala soţiei lui care a făcut totul din dragoste şi nu din obligaţie. Măcar la final a fost şi ea fericită şi eliberată… (deşi nu-mi place cum sună) cu alt bărbat. Îmi place că nu devenise dependent de o persoană, era dreptul lui să ia deciziile acelea, să îşi trăiască viaţa cum ştia el mai bine, însă faptul că a avut inima rece m-a lăsat perplexă. Nu ştiu cum a putut să fie aşa nepăsător, să nu zic „miserupist”.
Practic, am putea fi siguri că o persoană ca Hawking nu ar depunde niciodată cerere de divorţ unei soţii care l-a acceptat şi care i-a fost alături atâta vreme. Am putea fi siguri că o iubeşte şi că nu s-ar putea uita la altcineva. Am putea fi siguri că n-ar fi cineva care să îl ia de soţ în situaţia lui. Această siguranţă e un mit. Nu există. Se poate întâmpla orice. Începând cu celălalt şi terminând cu voi. Sau începând cu voi şi terminând cu ceilalţi.
Au trecut 24 de ore şi tot la filmul acela mă gândesc. Ce e siguranţa şi cum o să mai am încredere în oameni, în dragoste, în partener, în mine, în orice. Chiar că totul e relativ… Ce tânără mi se pare că sunt pentru gândurile astea… Na, că nici să citeşti prea mult nu face bine.
Vă recomand cu drag filmul, vă vin idei şi drag de reflecţii. Mi-am achiziţionat astăzi toate cărţile lui. Termin „Prima zi şi prima noapte” a lui Levy si mă apuc de cărţile lui. După am pe listă Gomorra, mafia napoletană.

P.S. V-aţi imaginat vreodată cum ar fi să nu puteţi îmbrăţişa pe cineva drag??
Să nu vă miraţi dacă vă las fără suflare vreodată. Toate se întâmplă cu un motiv.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Menu