Întotdeauna a fost, dar acum parcă e din ce în ce mai dificil. Sistemul de valori s-a schimbat, aspiraţiile noastre s-au schimbat, iar stabilitatea nu mai e la modă. Graniţele lumii ne stau la dispoziţie, larg deschise, oferindu-ne posibilitatea de a experimenta ţări şi culturi despre care am fost întotdeauna curioşi să vedem dacă sunt, într-adevăr, aşa cum am auzit.
Oportunităţile actuale sunt infinite, e uşor să găsesţi o bursă în străinătate sau un loc de muncă în ţara care ţi-a blocat mintea cu frumuseţea ei, însă e anevoios să convingi persoana care ţi-a sucit minţile să te însoţească acolo unde îţi place ţie şi nu-i place ei. E greu să găseşti persoana ”sclipicioasă” care să îşi dorească să trăiască într-un oraş mare, aglomerat, aşa cum îţi place ţie şi nu-şi doreşte ea.
Dacă presupusul suflet pereche pe care l-ai găsit e din altă cultură decât a ta, relaţia are şi mai multe obstacole de trecut, de la tradiţii, distanţă, birocraţie, până la alegerea unei ţări comune de locuit împreună.
Mai este şi provocarea celui care a călătorit şi se îndrăgosteşte de un ”necălător”, deşi asta cred că se întâmplă mai rar, căci sunt diferenţe foarte mari de mentalitate şi doleanţe.
Dar, cel mai greu e că nu ştii niciodată când apare oportunitatea de a pleca, iar celălalt e în pericol de a rămâne acasă. E dureros să fii cel care rămâne, până la urmă nu îţi poţi abandona viaţa ta personală oricând, oricum şi pentru oricine.
Fuga asta după carieră ne face să uităm de partea umană, iar pierderea tradiţiilor şi faptul ca e ok să nu te căsătoreşti niciodată şi să fii celibatar nu ridică niciun semn de întrebare sau de îndoială că n-ar fi în regulă. Vă dau un exemplu, pe vremea comuniştilor, dacă erai necăsătorit, nu aveai dreptul nici măcar să infiezi un copil părăsit, acum poţi fi şi gay, că doar forţa de a te lupta cu aplicarea legii adopţiei îţi trebuie.
P.S. Viaţa e simplă, noi o complicăm!