În 2011, în prima mea experință Erasmus la Bari, după ce m-am dezmeticit într-un oraș străin nou în care eu nu vorbeam limba lor și ei nu vorbeau engleză, am avut norocul să nimeresc în paradisul mâncării, pentru că puteam mânca aproape orice, fiind împotriva cărnii. Baza sunt roșiile și mozzarella, nume pe care îl poartă chiar și plaja din oraș.
Nu mai știu ce a fost înainte, focaccia sau panzerotti, dar sunt sigură că le iubesc și că nu mă voi sătura de ele vreodată. Focaccia mâncam cam în fiecare zi când nu găteam, deci de câteva ori pe săptămână. O luam din spatele Ateneului, un sfert de tavă cu un pepsi inclus, 1 euro. Era super sărată, dar și uleioasă și gustoasă. Uneori stăteam la cozi imense, atât de bună era.
La distanță de 11 ani de la prima ”întâlnire”, am încercat să o fac acasă. De două ori.
Prima oară am respectat rețeta întocmai și a ieșit ca la ”panificio”, a doua oară, adică azi, nu m-am mai documentat, crezânt că îmi aduc aminte, deci nu mi-a ieșit perfectă, că am umblat la rețetă.
INGREDIENTE
un cartof fiert în coajă și decojit – 200 g
200g făină 0
300 g făină semola (din aceea galbenă)
12 g drojdie proaspătă sau 5 uscată
300 g apă călduță
ulei de măsline cât încape (câteva linguri)
10g sare
roșii strivite cu mâna
măsline
sare, piper
Pisăm cartoful, adăugăm toata făina, dizolvăm drojdia în apă și adăugăm încet apa, amestecăm, adăugăm sarea și ulei. Frământăm pănă se adună aluatul care va fi foarte lipicios și ”dezlegat”.
Lăsăm la crescut circa 4 h
Ungem o tavă cu ulei din belșug, întindem aluatul, rupem cu mâinile roșiile și le presăm peste aluat, infigem maslinele în el și presăram sare și piper peste roșii.
Dăm la cuptor la temperatura cea mai înaltă și lăsăm circa 25-30 minute, până se rumenește. Eu am dat-o la 300 de grade pentru 20 de minute.
Dacă am fi știut și noi cât sunt de bune, nu le-am mai fi dat la animale! Florile de dovleac sunt delicioase, eu le folosesc în multe preparate, atunci când le găsesc.
Preferatele mele rămân cele prăjite că, nu-i așa, nu există prăjit care să nu fie bun!
Rețeta cea mai des întâlnită este cu umplutură de ricotta, dar eu adaug cam orice am prin frigider și prin dulap.
Încerc să vă dau ingrediente cât mai precise, deși eu fac totul ochiometric.
În această rețetă este totul relativ, depinde de cât de mari sunt florile.
Ingrediente:
12 flori de dovleac
250 g brânzică de vaci (ricotta)
50 g mozzarella sau altă brânză tăiată cubulețe de maxim 1 cm (opțional)
o mână de semințe amestecate sau nuci (opțional)
parmezan (opțional)
condimente (sare, piper, mărar)
Opțional: bucătele de mezeluri, somon
Pentru aluat:
200g faina
250g apă (chiar și apă minerală sau chiar bere)
10 g drojdie (dacă puneți bere renunțați la drojdie)
o jumătate de linguriță de zahăr să se activeze drojdia
un praf se sare
Ulei pentru prăjit
Se amestecă toate ingredientele (sarea la final) până se obține un aluat moale și se lasă la crescut 30 de minute.
Într-un vas se amestecă brânzica împreună cu semințele, condimentele și celelalte ingrediente rămase până se formează o cremă.
Se înlătură pistilul florilor și se umplu cu grijă toate florile delicate de dovleac. Se deschid bine petalele, se umplu și se închid răsucind vărfurile părții superioare a florii.
Se pune la încins uleiul, dacă aveți termometru, la 170 de grade. Între timp se scufunda florile de dovleac în aluat, iar când uleiul ajunge la temperatura optimă se pot prăji.
Se întorc să se coacă uniform, iar apoi se scot pe foaie absorbantă pentru prăjeli.
Dacă rămâne aluat, îl puteți prăji gol, sub formă de biluțe. Se formează ușor ajutându-se de o linguriță.
Rezultatul final
Cine le rezistă?
P.S. Mâine le fac din nou!
We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website. If you continue to use this site we will assume that you are happy with it.
