Parcă mă văd învârtindu-mă pe lângă mamaia Nela și implorând să îmi facă urechiușe. Îmi plăceau foarte mult, mai ales după câteva zile ținute pe veranda inghețată, cu crema de ciocolată untoasă, prea puțină în comparație cu aluatul.
Pofta asta mi se făcea în pragul sărbătorilor, căci ouăle se bat spumă și ea făcea aceată operație manual. Așadar așteptam mereu Crăciunul sau Paștele pentru a înfuleca cât mai multe, mai ales pe ascuns.
Cum se apropie sărbătorile, mi-am amintit de aceste fursecuri pe care nu le mai mâncam de ani buni de zile și m-am pus pe treabă.
De fapt, mi-am adus aminte pentru că am dat greș cu o altă prajitură, niște bomboane Toffiffe, pentru care facusem o glazură de ciocolată și pe care nu am apucat să o folosesc din cauza caramelului parțial eșuat. Așa că am bătut spumă niște unt și am adăugat această glazură. A ieșit o super cremă pentru care nu am rețeță, fiind improvizată.
Ingrediente pentru urechiușe (porție mică)
2 ouă separate
100 g zahăr
100 g făină
zeamă de lămâie până se subțiază compoziția
vanilie (opțional)
Rețeta bunicii (porție mare)
4 ouă
o cană de zahăr
o cană de făină
zeamă de lămâie
vanilie (opțional)
Albușurile se bat aproape spumă cu zahărul, se adaugă făina și zeama de lămâie cât să fie o compoziție mai groasă ca cea de clătite, deci un lichid gros. Dacă nu vă place lămâia, bateți ușor ouăle cu zaharul și adăugați făina.
Se unge tava cu unt sau se pune hârtie de copt, se încinge cuptorul la 180-190 de grade și cu o linguriță se pune aluat în tavă, de preferat puțin câte 6-8 cercuri.
Când marginile devin maronii, se scoate tava din cuptor și foarte rapid se îndoaie cercurile cât să devină o urechiușă. Când se răcesc nu îți vor mai schimba forma.
Se continuă până se termină aluatul și când se răcesc se umplu cu cremă.
P.S. Asta e doar proba de Crăciun!
