Acum câteva luni am văzut un documentar în care era prezentat sistemul de sănătate american, documentar pe care l-am revăzut săptămâna aceasta, sub un alt titlu și demers al acțiunilor, însă conținutul rămăsese constant. Ideea e că asigurarea de sănătate se obține extrem de greu, și nu pentru că prețul ar fi mare, ci pentru că trebuie să îndeplinești o serie de criterii, printre care să nu fi suferit de una din bolile menționate pe lista kilometrică a caselor de asigurări. Ulterior, dacă obții această asigurare, tot nu te poți considera norocos, poate doar pe jumate, sau mai bine, pe sfert. Doctorii angajați acolo câștigă comisioane frumoase pe refuzul pacienților pentru tratament, pe motive nebunești, cum că ar fi avut  febră mare cu 10 ani în urmă, considerând că acea perioadă a contribuit la evoluția unei forme de cancer, de exemplu. Nebunie curată. Mulți dintre cetățenii americani se cos singuri acasă, atunci când este posibil. Și foarte puțini plătesc sumele exagerate pentru operații simple.

Deși noi ne plângem de serviciile medicale, măcar le avem la îndemână atunci când suntem bolnavi și putem beneficia de ele, în anumite limite- gratis, și în anumite situații- la un nivel ridicat de calitate și profesionalism. Aici cred că depinde foarte mult de pacient de felul cum pune problema, cum se poartă și ce impresie îi face medicului, însă e doar o părere.

Așadar, suntem norocoși că nu ne vine factura acasă dacă ne trezim la spital, că nu ni se spune că trebuia să anunțăm nu știu ce serviciu, în condițiile în care picăm inconștienți pe stradă și nu avem asigurare.

Recomand documentarele amintite, fiind o sursă de cultură generală și de patriotism, totodată, pentru că la noi e mai bine ca la ei, din punctul acesta de vedere.. Nu doresc nimănui să aibă probleme de sănătate în America!

Desigur, în niciun colț de pe întregul pământ nu este totul perfect, cum de altfel nu este nici în mica noastră țară, însă eu sunt mândră că sunt româncă, pentru că avem o țară frumoasă în orice anotimp, cu oameni interesanți de A la Z, cu locuri pe care străinii vin să le viziteze, cu o limbă ușor de învățat (da, știu că nu toți se acomodează cu ea), obiceiuri menținute de atâția ani, căldura noastră interioară, dar și promptitudinea cu care sărim în ajutor.

P.S. Mulțumesc!

De-a lungul timpului am prins din cultura populatiei Amish doar din filme. Ma fascineaza si imi imaginez cum ar fi sa traiesc ca ei. Recunosc ca mi-ar place sa experimentez, macar o perioada. Filmul pe care l-am vazut ieri, in care actorii principali sunt oamenii dintr-o astfel de comunitate m-a facut sa inteleg mai bine de ce iert sau mai bine spus de ce nu ma supar.
Recent, am citit o carte pe nerasuflate (mai exact intr-un weekend, acelasi in care am fost la tot felul de evenimente si iesiri) intitulata “Nimic nu e intamplator” scrisa de Robert Hopcke, in care a fost citat Jung, preferatul meu. Subiectul principal sunt sincronicitatile, ceea ce numim noi coincidente, in termeni empirici. Faptul ca filmul l-am vazut ieri m-a facut sa ma inseninez si sa fiu bucuroasa ca nu urasc nimic.
Vi-l recomand. Il puteti vizualiza online aici.
Vizionare placuta!

P.S. Am adormit la el, insa va va ‘atinge’, sunt convinsa.

Zilele astea, pentru ca trebuia sa studiez, am ales sa vad cateva filme, asa, inainte de culcare. Acum vreo 3 zile am vazut Isabell, in care este ilustrata inteligenta feminina si cum te poate ajuta jobul in situatii critice. Totul porneste de la rautatea oamenilor si de la importanta pe care o dam aspectului exterior. Unii dezvolta fustrare din aceasta cauza, ca si in cazul femeii care o rapeste de Isabell, personajul care interpreteaza o actrita. E si un mic joc psihologic, pe care va las pe voi sa-l descoperiti, la fel ca si deznodamantul.

Al doilea film l-am vazut ieri, se numeste Untouchable si, la fel ca si cel mentionat anterior, contine contraste de tipul rasa, culoare, status social. Am fost impresionata pe tot parcursul, (drept dovada faptul ca n-am adormit) de tot ceea ce inseamna dizabilitate fizica, optimisul persoanelor care le indura, chimia dintre oameni si bunatatea lor. Precizez ca toata povestea este inspirata din realitate.

Dupa cum spuneam si aici, prefer sa apelez la mai multe surse de informare, pentru a retine mai bine informatiile, asa ca am dat un search despre dislexie-subiectul despre care voi vorbi la examenul de psihologia persoanelor si dizabilitati- si am gasit un film foarte interesant pana la jumate, ca cealalta inca astept sa se incarce de vreo 4 ore, se numeste ‘Taare zameen Par’ si il gasiti integral pe youtube. Personajul principal este un baietel simpatic, dar respins de toti profesorii care nu isi dau seama de problema lui, transferandu-l la un centru pentru copii cu probleme speciale. Salvatorul lui, probabil va fi un profesor tanar si modern, care a aparut in scena acum, cand eu astept sa se incarce.

P.S. Compassion keeps you fluid.