Ata desirata

Asta e primul lucru pe care mi-l aduc aminte in ceea ce ne priveste. Fusta albastra, plisata, ata desirata, picioarele intr-o parte, pe mocheta din sala de la etajul doi al scolii generale nr.11. Pe urma ne-am imprietenit usor, usor, am inceput sa radem impreuna de baietii ce cadeau pe spate cu scaunele, dupa care ne certam la telefon care la care sa vina, al cui rand e sa mearga la cealalta, vesnica intarziere de la fara 10 la troita. Am sa tin minte mereu cartofii prajiti mancati cu ketchup si branza, care abia acum se vad pe siluetele noastre:P. Si bineinteles ca imi amintesc, dar n-o sa postez porecla ta. Sau multitudinea de. Acum e amuzant, vorba aia ‘o sa am ce povesti nepotilor’. Eu mai stiu si cand erai geloasa pe cealalta prietena a mea sau cand mergeam impreuna pana si la toaleta si profii ne spuneau ‘surorile siameze’.
Retin si acum numerele tale de telefon, iar mereu (destul de rar) cand trec pe langa casa ta ma gandesc la tine negresit.

P.S. Asta e metoda mea de a-ti demonstra ca n-am uitat de ziua ta. Considera acest post un mic cadou care sper sa te faca sa zambesti cum m-a facut pe mine cand l-am recitit. La multi ani, draga mea cea mai veche prietena!

2 thoughts on “Ata desirata

  1. Multumesc mult de tot!M-ai lasat fara cuvinte…..
    Chiar e un cadou foarte frumos :*:*:*:* !
    Nu m-a facut doar sa zambesc am ras in hohote cand imi aduc aminte de fusta albastra sau de cate ori te-am asteptat la troita(sau tu pe mine doar de cateva ori:D)Cat despre porecle nici nu vreau sa-mi mai aduc aminte :(( nici eu nu le mai stiu numarul :))
    Multumesc inca o data si bafta la licenta :* !!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Menu