După mine, nu-ți trebuie prea mult. Oricine a fost măcar o dată în viață fericit. Mulți dintre noi, dintr-un ”nimic”. Lucrurile sunt simple, noi le complicăm.
Probabil vi se întâmplă și vouă să fiți furiosi, încruntați, nepăsători vizavi de ceva ce altă dată vă bucura, stresați, abătuți, dar și în alte stări negative care vă obturează privitul părții pline a paharului.
Haideți să vă spun povestioara paharului cu apă, după care vă spun ce m-a făcut azi fericită. După, vă predau ștafeta.
Un psiholog ia un pahar de apă și intră în sala de curs, în liniște. Toți asteptau să fie întrebați dacă paharul este pe jumătate plin sau pe jumătate gol. La un moment dat, psihologul se oprește și își întreabă studenții: ”Cât de greu este acest pahar cu apă?”. Uimiți de întrebare, studenții au răspuns între 250 si 500 ml.
Psihologul răspunde: ”Cantitatea nu este importantă, important este cât îl ții ridicat: un minut- nicio problemă. O oră- un braț amorțit. O zi- un braț paralizat. În toate dintre aceste trei cazuri, cantitatea de apă nu se schimbă. Se schimbă timpul, și cu cât trece mai mult, cu atât devine mai apăsător.
Stresul și grijile vieții sunt precum paharul de apă: dacă te gândești mai puțin la ele, nu se întâmplă mai nimic. Dacă te gândești prea mult, inima începe să dea semne. Dacă stai și te gândești la ele tot timpul, îți paralizează mintea și nu mai poți face nimic.
Când ajungi seara acasă, abandonează în fața ușii grijile, nu le purta cu tine înăuntru. Lasă paharul jos!
Nu cred că mai e nevoie de niciun comentariu vizavi de scurta istorire.
Azi m-am bucurat de o porție de cartofi prăjiți, cu mujdei de usturoi. Uitasem ce gust au, și, deși a fost atât de simplu și comun, a fost cel mai delicios prânz din ultima săptămână. La fel de delicios a fost și sucul meu total verde din această dimineață, acompaniat de 30 minute de sport intens. Ăsta da un mod superb de a-ți începe ziua. M-am mai bucurat că am trecut un test important pentru mine.
P.S. Pe tine ce te-a făcut astăzi fericit?
Adevărat ! Cel mai mic, cel mai banal și la întîmplare lucru poate pune un zîmbet pe buze.
Un lucru asemănător, (chiar banal), mi s-a întîmplat și mie. Cum urmează:
Îmi amintesc să fi fost o zi din luna ianuarie sau februarie… Vorbeam cu o fată pe o rețea de socializare plictisit, cu umorul la un nivel scăzut și-mi zic: “Hai să mă duc la bucătărie să mă acresc puțin cu un suc de lămîie”; iar cum oricine are obiceiul să se mai miște prin cutia de cărămidă pe platoul de beton pe care trăim… am tras perdeaua de la geam și mă uit în jos -eu locuind la etaj-, în parcarea din fața blocului, cînd colo, pe mașina paralel cu geamul meu, ce să vezi, decît desenată o inimă cu un deget -probabil foarte “topit” de căldură- după care se explică și intenția de a desena o inimă pe parbrizul mașinii acoperită cu zăpadă. Imaginea mi-a încălzit inima pe loc, plus apariția unui zîmbet sincer -după părerea mea- pe fața mea oglindită.
Ce-a urmat, a urmat povestirea imaginii, fetei cu care “chattuiam” pe rețeaua de socializare într-un ton mai “glumeț”.