Trăim acum și nu ne vom mai întâlni niciodată cu ceea ce simţim, ce vedem şi ce gândim în momentul ăsta. E unică fiecare clipită. Putem încerca să tăiem o părticică din trecut și să o simulăm, însă oare va fi misiunea îndeplinită?
Nu voi uita nicicum zidul ce împrejmuia marea imensă și neagră, adormită după o zi de vară lungă, însă totuși vie, prin prisma celor câteva vaporaşe care încă pescuiau marfa pentru a doua zi.
Zidul maroniu cu pietre puse parcă la întâmplare, dar lucrat perfect, în felul lui, era locul unde trebuia să fiu atunci. Mi-am lăsat rochia lungă și neagră să îl acopere, ba chiar m-am cocoţat pe el pentru a sta comod să admir și să simt marea. Valuri gigant se spărgeau in stâncile de sub zidul magic, aruncând stropi de mare până la mine. Vântul îi împingea și mai tare, la fel cum împingea și rochiţa de pe gambe, lăsându-le dezgolite în bătaia lui. Picurile de apă sărată atingeau pielea răcită de aerul serii, dar nu-mi păsa. Nu aveam de gând să mă mișc de acolo nici măcar un milimetru. Mirosul mării, atingerea ei, răsfrângerea nopţii asupra rochiei lungi şi negre şi a sandalelor roșii se îmbinau artistic cu zâmbetul meu de mulţumire şi apreciere pentru ceea ce trăiam.
Luminiţele bărcilor aduceau sclipire mării și îmi imaginam ce se petrece sub acestea. Oare peștii dormeau? Oare există sirene? Oare caracatiţele știu că vor ajunge la suprafaţă?
Vorbeam cu ochii aţintiţi spre luna ce abia creştea, însă, deşi mică, destul de puternică pentru a lumina întunericul, reușind să lase o dâra albă pe negrul mării, mai intens decât farurile pescarilor.
Salvarea de la îngheţ s-a pus drept în faţa mea pentru a bloca aerul rece ce nu-mi dădea pace, apropiindu-se grijuliu de zidul de piatră. Acum puteam admira infinitul mării fără să-mi mai fie frig și fără să tremur.
Momentul acela unic aș vrea să-l trăiesc ori de cate ori mi se face dor. Şi ieri gândul mi-a zburat departe. Foarte departe dacă mă gândesc că ce a fost în acea zi acolo va rămâne și nu se va repeta.
Acela a fost un moment savurat din plin. Aș fi putut sta acolo toată noaptea. Lângă port, lângă mare, pe un zid sau pe o băncuţă ceva mai călduroasă, lângă o bucată de carne de om, cu rochia fluturând, cu zâmbetul pe buze, ascultând tăcerea din jurul meu.
P.S. Keep your mind clear!