Dacă aţi fost vreodată la cumpărături, ştiţi cum e să aveţi ceva în cap, un model anume şi să alergaţi disperaţi doar să aveţi ceea ce vă doriţi, fără să mai conteze timpul pierdut, că n-aţi lăsat pe cineva în vârstă să intre înaintea voastră, că nu aţi ţinut uşa pentru copilul de voia să iasă din magazin, căutându-şi agitat părinţii. Aţi dat iama în umeraşele pe care atârnau fel şi fel de haine, însă nimic nu se potrivea cu imaginea bine zidită în imaginaţia voastră.
Dacă se potrivea culoarea, nu era modelul cel dorit, dacă era modelul cel căutat, acesta avea fix croiala care nu vă avantajează. Şi tot aşa, până când, lipsiţi de speranţă, bateţi în retragere. Pe drumul înapoi, vedeţi cu coada ochiului strălucind în depărtare ceea ce căutaţi. Acea imagine din cap. Arată perfect, are tot ce vă puteaţi dori: culoare, mărime, imprimeu, supleţe, luciu, absolut tot. Parcă vă aşteapta. E ceea ce aţi visat, până când, ajunşi în cabină vă daţi seama că nu se potriveşte corpului. Că ceva nu e bine. E, într-adevăr, ceea ce aţi căutat, însă nu v-aţi gândit o clipă dacă vi s-ar potrivi. Băi, să fie!
P.S. De aceea, mai întâi caut în dulapul meu cu haine să fiu sigură că n-am ce caut chiar acasă.
