Pentru că educaţia este o comoară greu de găsit în ziua de astăzi şi pentru că ce urmează face parte tot din categoria ”comori”, împărtăşesc cu voi o bucată din anii 1880, descoperită azi în opera lui B. Elvin, ”Cehov”.
Oamenii ”bine educaţi” stimează personalitatea umană, de aceea sunt întotdeauna îngăduitori, calmi, politicoşi, fără arţag. Trăind la un loc cu alţii nu le dau a înţelege că le fac un serviciu în felul acesta, şi părăsindu-i nu spun: ”Viaţa împreună cu voi a devenit de netrăit”. Ei iartă şi zgomotul şi frigul…şi glumele şi prezenţa oamenilor străini în casă. Ei sunt miloşi, nu numai faţă de cerşetori şi pisici. Ei tresar şi pentru acele lucruri ce nu se văd cu ochiul liber… Ei sunt sinceri şi se tem de minciună ca de foc. Nu mint niciodată, nici în cele mai neînsemnate împrejurări. Minciuna constituie o insultă pentru cel care o ascultă şi arată cât de mărunt este cel care o debitează. Ei nu pozează, pe stradă se poartă la fel ca acasă, nu aruncă praf în ochii celor mai mici decât ei…Nu sunt flecari şi nu fac confidenţe oricui. Nu se înjosesc în scopul de a stoarce mila altora. Ei nu cântă pe coardele sensibile ale altora pentru ca să li se răspundă cu suspine şi pentru ca oamenii să se ocupe de ei. Ei nu declară ”sunt neînţeles” sau ”m-am cheltuit în zadar”, pentru că asemenea vorbe urmăresc efecte ieftine, vulgare, demodate, false…ei nu sunt vanitoşi. Pe ei nu-i satisfac diamantele false, ca, de pildă, relaţiile cu oamenii însemnaţi…
…Dacă au realizat un lucru de un ban, nu-şi apreciază mapa cu desene la o sută de ruble şi nu se fălesc că au pătruns acolo unde altora le este interzis…Adevăratele talente se ţin întotdeauna în umbră, pierdute în mulţime, cât mai departe de ostentaţii. Krîlov a spus ca un butoi gol face mai mult zgomot decât unul plin… Oamenii care au talent ştiu să şi-l preţuiască. Pentru talent, ei îşi sacrifică linştea, femeile, vinul, vanitatea… Ei sunt mândri de talentul lor, conştienţi că sunt chemaţi să-şi educe semenii… Gustul lor este ales. Ei cultivă în ei simţul estetic. Nu se culcă îmbrăcaţi, nu suportă în perete crăpăturile cu ploşniţe, se înăbuşă în aerul îmbâcsit şi nu pot călca pe duşumeaua murdărită de scuipat… Ei caută să-şi înnobileze, pe cât posibil, instinctul sexual… Ei cer femeilor nu satisfacţiile patului, sudoarea animalică, nici acea inteligenţă care stă în a minţi la tot pasul.. Ei, şi în special artiştii, cer de la ele prospeţime, graţie, oamenie, maternitate…
Ei nu beau rachiu cât e ziua de mare, nu adulmecă dulapurile cu băutură, căci nu se consideră porci. Nu beau decât atunci când sunt liberi, la o ocazie… Căci ei simt nevoia unei ”mens sana in corpore sano”.
Şi aşa mai departe. Iată cum sunt oamenii bine educaţi. Pentru a fi educat şi a nu te corobî sub nivelul mediului în care ai nimerit, nu este de ajuns să fi citit romanul despre Picknick, nici să fi învăţat pe de rost un monolog din Faust. Se cere pentru aceasta o muncă neobosită, de zi şi de noapte, lecturi continue, studiu, voinţă. Fiecare ceas este preţios…
Aceasta este scrisoarea lui Cehov pentru unul din fraţii săi.
P.S. Poate cineva spune mai bine? Atât de actual…şi totuşi, atât de rar.
