Suntem actorii unui numar de magie. In fiecare zi. Depindem de indemanarea magicianului…Cine e acesta? Cel de care depinde viata noastra. Poate fi oricine..chiar si cel din dreapta ta, cel care s-a asezat pe scaunul de langa tine, din autobuz. Asteapta-te sa fii surprins. De fapt, nu te astepta la nimic, oricum nu ai ce face.
Personal ma simt norocoasa. Pentru asta sunt recunoscatoare si o arat incercand sa dau tot ceea ce pot pentru a aduce o schimbare, o imbunatatire, o idee ce ar putea servi cuiva. Linia trasa la sfarsitul zilei aduce un plus de ganduri, de framantari care deservesc demararii cursei pentru dezvoltare, indiferent de tipul acesteia.
Click aici pentru a vedea despre ce vorbesc. Era cat pe ce sa fiu eu acolo.

P.S. Acum esti, acum nu mai esti…

Batalie infinita, castigurile sunt impartite, in functie de caz.
‘Bolile sufletului’, asa cum le defineste Jung, ma pasionau si inainte, cand nici nu mi-ar fi trecut prin cap sa le numesc asa, insa acum am aprofundat informatiile despre acestea si, in spectrul meu mintal si sufletesc se produc anumite procese, pe care le-as putea numi ‘complexe’.
La un moment dat era un exemplu care suna in felul urmator: O pacienta de-a lui, schizofrenica fiind, auzea voci din tot corpul, deci si din stanga si din dreapta, si din centru, si din cap, etc. Dupa terapia cu el, a reusit sa scape de toate vocile, mai putin de una, centrata in jurul inimii, vocea lui Dumnezeu, dupa cum sustinea aceasta. Din pacate, femeia respectiva nu a mai apucat sa se vindece si de ultima voce.
Asta e teoria.
Intr-o zi, ma intorceam cu busul, si am observat o doamna ca facea niste semne de tipul ‘ti-e foame, mancam ceva’ cuiva din spatele meu. Stiind ca in spate stau mereu suspiciosii si dubiosii, il ultimul timp am evitata sa urc acolo, insa de data aceea nu stiu ce m-a impins sa fac asta. Nici nu am bagat in seama persoanele din spatele meu, sa nu-mi creez imagini ce ar fi putut fi eronate. La un moment dat, cei din spatele meu coborasera, si am zis no, poate totusi a mai ramas cineva si n-am contabilizat bine in secunda cand mi-am aruncat totusi privirea la urcare. Ma intorc discret, raman surprinsa sa vad ca nu mai era nimeni in spatele meu!!
Prima chestie care imi vine in minte e exemplul acela si teoria lui Jung. Mi s-a parut minunat ca am avut ocazia sa observ un proces citit intr-o carte.
Astazi am revazut-o pe doamna, si am studiat-o din alte puncte de vedere. Daca nu esti atent, chiar crezi ca vorbeste cu un om, in niciun caz cu o voce interioara. In ceea ce priveste vestimentatia, machiajul, arata excelent…Faptul ca stie ce bus sa ia, sigur are un job pentru ca era aceeasi ora ca data trecuta, ca merge normal, nu topaie sau se leagana…singura chestie este ca gesticuleaza- doar cu mana dreapta. Sincer, pare ok, din perspectiva unui nespecialist…iar eu vad toata ‘conversatia’ ca un fel de tic, unul mai grav.

P.S. Aceasta este al 100-lea post! 😀

Jung zice ca ne cautam femeia/barbatul in functie de experientele anterioare legate de fiinta feminina sau masculina, de imaginile si impresiile despre acestia. Animus (barbatul) are o influenta dominatoare asupra vietii afective, care ii influenteaza/distorsioneza ratiunea. Pe sistemul ‘Ea i-a sucit mintea’. In schimb, anima vine spre animus prin ratiune. Adica femeile aleg cu capul.
Asa se explica de ce ‘toti barbatii sunt la fel’ sau de ce pe ultimii n ii cheama tot ‘Andrei’, sau toate iubitele au ochii albastri sau toate sunt ‘nebune’.
Mie mi se pare foarte buna aceasta teorie, pe care putem aplica multe inceputuri, mijloace sau sfarsituri de povesti de dragoste.

P.S. Teoria dezvoltata o gasiti in ‘Amintiri, vise, reflectii’ – C.G.Jung.

Tin sa precizez ca nu m-am documentat inainte si acest post reprezinta parerea mea personala pe care o puteti lua in considerare sau nu.

In primul rand linistea chiar trebuie pastrata pentru ca unii se concentreaza si isi utlizeaza mintea la capacitate mare, cu toate astea miscari, sunete iesite ‘din comun’ ii pot disturba.

In al doilea rand, scaunul trebuie ridicat, nu tarsit de podea astfel incat sa produca un scartait puternic cat sa iti zgarie timpanul si sa iti retina atentia pana se aseaza odata persoana in cauza pe el.

Iti suna telefonul? Poti merge linistit afara sau la baie, unde cei din jur nu studiaza. Este lipsit de bun simt sa vorbesti la celular printre atatia oameni cu nasul in carti, incercand sa reduci tonul vocii insa mai mult atragand privirile. Si nu toate sunt prietenoase :).

Cam acestea sunt lucrurile care ma deranjeaza atunci cand merg in biblioteca. Si inca ceva, faptul ca fetele (chiar si bibliotecarele) cu tocuri nu incearca sa nu se auda intruna ‘tic toc tac’…

P.S. Completari?