Month: April 2014

Lecţia de comunicare

Pe bancă, aşa cum mă ştiţi, sub soare, cu nasul în carte. Vine ceva roz spre mine, ridic ochii şi văd o figură blondă, cu un zâmbet pe măsura frumuseţii, cu o cochilie de melc între degeţelele întinse spre mine.

-Uite, trebuie să cânţi ca să iasă melcul.

-Dar eu nu ştiu să cânt, mă înveţi tu?

Şi se aude încet, încet, vocea ei de trei anişori cum şuiera:

-Melc, melc, co..dhfhbelc (stâlcea pentru a ascunde că nu mai ştia exact cum era), scoate coarne boureşti, melc melc…

Şi de la melcul ala discuţia noastră a continuat mult şi bine. O cheamă Adriana, v-am spus cam cum arată şi îi plac butoanele şi alunecarea dejtelor pe ecrane, doar că e-bookul meu nu are touchscreen. Dar a învăţat repede cum stă treaba. Zicea şi că merge la grădi, dar am aflat după că stă cu mama ei acasă şi că poate va merge de săptămâna viitoare. N-am mai văzut aşa un copil cumunicativ (pentru că nu m-am cunoscut pe mine când eram de vârsta ei, se spune că aşa eram şi eu), a stat de vorbă cu toată lumea de pe băncile acelea din dreapta mea şi nu erau puţine şi nici goale. Am ajuns ultima şi m-a luat la interogatoriu. Mi-a făcut plăcere. Şi aşa citeam o poveste de groază, de pe urma căreia m-am ales cu un minicoşmar, dar m-am trezit şi a fost doar un vis. Nu, nu las cartea, o continui.

De data asta nu eu am fost cea cu lipici la copil, ci copilul cu lipici la mine. Şi la toată lumea din jur.

Ce diferenţă e între ea şi oameni mari, care abia pot iniţia o discuţie sau o pot conduce pe alta. Sunt curioasă dacă îşi va îmbunătăţi această abilitate sau va deveni timidă. Mama ei spunea că acasă vorbesc foarte mult şi dacă mă gândesc bine, tehnica aceasta am abordat-o şi eu cu puiul de urs, iar rezultatul a fost îmbunătăţirea considerabilă a limbajului, însă nu neapărat şi viteza de a se împrieteni cu necunoscuţi.

Pe de altă parte, făcând parte din reţeaua anti-trafic de persoane, mă gândesc că această abordare a străinilor nu e pe deplin un lucru bun, cu atâtea persoane rele în jurul nostru. După coşmarul meu am tot felul de scenarii, le păstrez pentru mine, căci sunt în drum spre coşul de gunoi pentru amintiri bizare.

În fine, mi-a plăcut cum m-a abordat. Venind la mine de parcă ne cunoşteam. Să îi cântăm melcului ca să iasă din casă. Doar că melcul era cam bagabont. Am lăsat şi cartea care mă captivase de la primele primele rânduri citite pentru scumpetea aceea de fată.

P.S. Întotdeauna avem de învăţat de la copii, fiţi cu ochii în patru când sunt pe lângă voi.

Şi-acuma îmi pare rău că n-am făcut şi eu o poză cu ea. Poate ne mai întîlnim cândva.

Iar ca măsură de prevenţie, am să-mi pun o poveste pentru copii pe e-book, pitica ar fi vrut să audă o una.

Conceptul ”Carte de sacrificiu”

Poate îl folosiţi şi voi, însă eu n-am auzit nicăieri de acest concept, l-am adoptat în momentul când mi-am dat seama că aşteptam prea mult întârziaţii, nefăcând nimic notabil. Aşa că plecam de acasă cu o carte în geantă, una mică, uşoară şi simplu de citit, pentru a reţine exact firul poveştii când eram întreruptă. A propos de întrerupt, eram întreruptă cam des, ba să mi se ceară bani, ba să mi se ceară un foc, ba să fiu întrebată de o anumită direcţie şi tot aşa. Am fost inspirată să aleg cărţi comerciale, am presimţit cumva aceste ridicări dese ale nasului din paginile mele, tocmai de aceea le-am şi numit ulterior ”cărţi de sacrificiu”. Pentru că sunt cărţi de unde iau cuvinte, exprimări şi orice altceva în afară de poveste. Le citesc în parc, la coadă, când aştept pe cineva, să-mi umplu ferestrele, sau când ajung prea devreme la vreo instituţie.

În schimb, cărţile non-comerciale le citesc ori dimineaţa, ori înainte de culcare. Pe sistemul puţin, dar bun.

Iar cărţile care mi se par numai bune de împărtăşit altora, le prezint la seara de carte.

Vă aştept şi pe voi să ne spuneţi ce cărţi faine aţi mai citit, participând la evenimentul din oraşul vostru.

http://www.searadecarte.ro/

P.S. Acum car în geantă zeci de cărţi, noroc ca nu-s grele deloc. Doar 241 grame. Spor la citit!

Idei de cadouri pentru ziua mea

Ca şi în anii trecuţi, n-am nevoie de nimic şi nu-mi doresc nimic, iar timp de campanii cum am avut anul trecut nu a fost, pentru că ziua mea pică în aceeaşi zi cu Paştele de data aceasta şi toată lumea e ocupată cu altele. Oricum, deja am fost de două ori la casele de copii in 2014 şi voi mai merge, cu siguranţă, până la sfârşit de an, aşa că tot am făcut nişte sufleţele puţin de tot mai fericite.

Pentru cei care se gândesc la mine, vă rog să luaţi o prăjitură, un sandviş, o pâine, un tricou sau orice vreţi voi cuiva nevoiaş, cuiva care are nevoie de ele, eu am ditamai dulapul cu haine şi un imens pantofar plin ochi, mii de genţi şi alte chestii pe care oricum nu le folosesc, ştiţi bine. Le-aţi face o bucurie mai mare, mai ales că mâine e sărbătoarea aceasta importantă pentru noi. Nu trebuie să cheltuiţi mult, o prăjitură cumpărată e 6 lei maxim, un sandvis 10 lei şi aşa mai departe.

Însă, atenţie mare să nu daţi în cealaltă extremă, pentru că aţi văzut cu siguranţă copii indesaţi cu alcool ca să tacă şi să stea liniştiţi. Mi-e milă de ei şi nu cred ca le-aţi face un bine dacă procedaţi greşit cu ajutoarele.

Vă mulţumesc anticipat şi vă doresc Paşti fericit!

P.S. Sarcina mea e să colorez ouăle. Văzusem o poză în care scria pe ele cu marker negru: ”roşu”, ”albastru”, etc. Ingenios!

P.P.S. Trageţi-i în poze, ca să mă bucur şi eu de bucuria lor!

Mersul cu taxi-ul

Evit cât pot de mult să merg cu taxi-ul. Prefer autobuzul, metroul sau maşina familiei. Taximetriştii mă obosesc, iar unii îmi provoacă dispreţ. Zilele acestea am mers chiar des prin oraş cu maşina galbenă, pentru că a fost necesar, iar situaţiile n-au încetat să apară. Doar azi am întalnit un taximetrist drăguţ, prietenos şi amabil. A început frumos o conversaţie (pentru aceasta i-am lăsat şi bacşiş, ceea ce nu fac de obicei) şi am apreciat cum mi-a îmbunătăţit starea de spirit instantaneu. E important să fii făcut să te simţi bine, să ştii că părerea ta contează. M-a întrebat dacă, în opinia mea, vremea se va îndrepta până de Paşti. N-a fost nimic supranatural, însă mereu întâlnesc taximetrişti încruntaţi, care parcă sunt muţi, iar alţii n-au nicio reacţie la replicile mele, de orice natură ar fi şi oricât aş investi pentru puţină conversaţie. Încerc să-mi dau seama de câteva cuvinte cheie pentru a începe un mic discurs, până la urmă, de la fiecare avem ceva de învăţat.

Voiam să vă spun că taximetristul de mai sus este cel de la întoarcere, dintr-un loc care nu mi-a provocat bucurie, ci din contră, iar pura lui întrebare m-a făcut mă mai gândesc o dată dacă situaţia e aşa neagră precum vremea de afară.

La dus, mă grăbeam. Am rugat taximetristul, un tip mustăcios şi bătrân, primul la rând, după cum cer bunele maniere, să se grăbească spre destinaţie, însă parcă i-am spus să meargă liniştit că am tot timpul din lume. A mers lejer, cu 20-30 la ora, başca a ocolit, pe motiv că se lucra la începutul ultimei străzi pe care trebuia să intrăm, deşi tocmai pe unde a ales el să mearga era ditamai nămolul. M-a supărat maxim, mai ales că am ajuns la destinaţie cu 5 minute întârziere, pierzând obiectivul. Măcar mi-a urat, la final, să fiu cumpătată, iar asta l-a salvat! De la ce? Găsiţi voi un răspuns adecvat.

Cred că v-am mai povestit şi despre taximetristul care mă învăţa cum să-mi cresc copilul (chiar dacă nu era chiar al meu, nu trebuia să ştie, aş fi făcut oricum acelaşi lucru), insistând că este foarte bine cum spune dânsul, ba chiar enervându-se că procedam cum credeam eu că este corect. În fine, l-am lăsat să vorbească singur, deja exagera cu acea poveste în care se implicase nejustificat.

Desigur că nu mergi cu taxiul pentru conversaţii, dar uneori mi se pare ciudat ca doi oameni să stea un timp fără să-şi vorbească, mai ales că sunt mii de variante de a începe o conversaţie, deşi, recunosc, de multe ori eu sunt cea care preferă să tacă. Şi mi se pare urât ca unii să persiste într-o situaţie în care este evitat. Şi mi se pare frumos ca cineva să-ţi facă ziua mai frumoasă cu un cuvânt la care nu te aştepţi.

P.S. Una peste alta, aveţi grijă la taximetrişti!

Realitate vs realitate

Dacă aţi fost vreodată la cumpărături, ştiţi cum e să aveţi ceva în cap, un model anume şi să alergaţi disperaţi doar să aveţi ceea ce vă doriţi, fără să mai conteze timpul pierdut, că n-aţi lăsat pe cineva în vârstă să intre înaintea voastră, că nu aţi ţinut uşa pentru copilul de voia să iasă din magazin, căutându-şi agitat părinţii. Aţi dat iama în umeraşele pe care atârnau fel şi fel de haine, însă nimic nu se potrivea cu imaginea bine zidită în imaginaţia voastră.

Dacă se potrivea culoarea, nu era modelul cel dorit, dacă era modelul cel căutat, acesta avea fix croiala care nu vă avantajează. Şi tot aşa, până când, lipsiţi de speranţă, bateţi în retragere. Pe drumul înapoi, vedeţi cu coada ochiului strălucind în depărtare ceea ce căutaţi. Acea imagine din cap. Arată perfect, are tot ce vă puteaţi dori: culoare, mărime, imprimeu, supleţe, luciu, absolut tot. Parcă vă aşteapta. E ceea ce aţi visat, până când, ajunşi în cabină vă daţi seama că nu se potriveşte corpului. Că ceva nu e bine. E, într-adevăr, ceea ce aţi căutat, însă nu v-aţi gândit o clipă dacă vi s-ar potrivi. Băi, să fie!

P.S. De aceea, mai întâi caut în dulapul meu cu haine să fiu sigură că n-am ce caut chiar acasă.

Despre cum arată o zi perfectă

Când e ultima oară când aţi considerat că aţi avut o zi perfectă? Şi ce înseamnă perfect?

Vă ilustrez o zi perfectă, adică ziua de azi.

M-am trezit mai devreme, ca să reuşesc să fac tot ceea ce mi-am propus, însă am zăbovit în pat mai mult decât mi-am planificat, ajungând, în final, să am acelaşi timp pe care l-aş fi avut dacă îmi respectam programul zilnic. Cu această ocazie, mi-am demonstrat a n-a oară că ştiu să-mi gestionez timpul astfel încât să mă incadrez perfect în limitele impuse de ceas. Aşa că într-o oră am făcut câte nu vă imaginaţi că ar putea face cineva, mai ales o persoană de sex feminin, şi eu sunt surprinsă că am ajuns la studio în timp util, ba chiar am fost prima ajunsă, cu toate aranjările de rigoare pentru apariţia în cadrul emisiunii ”Cafeaua de 10”.

Aşa că, iată-mă vorbind despre asociaţia Arena, timp de două ore, alături de prieteni vechi şi noi, în faţa camerelor de luat vederi.

Mă găsiţi pe www.columnatv.ro, secţiunea Cafeaua de 10.

Primul obiectiv atins.

Abia ajunsă acasă, au sunat prietenii din Braşov că au sosit în cetatea noastră . Ne-am întâlnit şi am reuşit să facem dintr-o după amiază obişnuită, una de pomină. Am glumit, am făcut sute de fotografii şi, în acelaşi timp, am făcut mişcare, recompensată cu un ospăţ gustos la un local din vecinătatea parcului înverzit.

Numai bine ne-am încărcat bateriile pentru …(se bat tobele…) Seara de carte Târgovişte.

Deşi mulţi au anunţat că vin şi puţini au ajuns, am reuşit să ne simţim bine, să ne împrietenim şi să vedem ce se întâmplă cu adevărat la o seară de carte. Am depănat amintiri, despre cum ajuns în acest grup şi despre cum am început să citim mai degrabă de dragul persoanelor din grup, decât de dragul cărţilor, orice pentru a fi împreună cu oameni frumoşi, educaţi şi iubitori de cultură.

În final, am alocat 10 minute prezentării unei cărţi care nu era programată, dar care mi-a plăcut enorm şi despre care am mai scris aici, iar Radu, fondatorul grupului Seara de carte, a făcut o legătură foarte frumoasă între ceea ce am povestit şi ceea ce ne-a adus azi împreună în holul bibliotecii judeţene. Aşa cum personajele au ajuns să se căsătorească datorită unui impuls venit din partea unei persoane terţe, aşa şi noi am ajuns aici în urma unui impuls, a cuiva care ne-a impins de la spate să ne răsplătim curiozitatea cu o seară deosebită, în preajma persoanelor care vor să socializeze, să discute şi să depăşească grijile zilnice.

Din punctul meu de vedere, prima ediţie seara de carte a fost extrem de reuşită, iar membrii Serii de carte Braşov merită o plecăciune pentru efortul depus de a ajunge la Târgovişte, pe serpentine, doar să fie alături de un grup nou născut, educaţie din educaţia lor.

Eu zic că a meritat timpul petrecut azi împreună, iar pentru cei care vor să participe şi nu au ajuns astăzi, vă invit să vă alaturaţi grupului seara de carte Târgovişte şi să urmăriţi pagina noastră de facebook, dar şi siteul oficial.

Vă reamintesc linkurile:

http://www.searadecarte.ro/

pagina de Facebook:

https://www.facebook.com/pages/Seara-de-carte-Targoviste/283669748466369

Grup Facebook:

https://www.facebook.com/groups/259993454179884/

P.S. Ultima mea zi perfectă a fost acum două duminici, a voastră când?