Parcă mă văd învârtindu-mă pe lângă mamaia Nela și implorând să îmi facă urechiușe. Îmi plăceau foarte mult, mai ales după câteva zile ținute pe veranda inghețată, cu crema de ciocolată untoasă, prea puțină în comparație cu aluatul.
Pofta asta mi se făcea în pragul sărbătorilor, căci ouăle se bat spumă și ea făcea aceată operație manual. Așadar așteptam mereu Crăciunul sau Paștele pentru a înfuleca cât mai multe, mai ales pe ascuns.
Cum se apropie sărbătorile, mi-am amintit de aceste fursecuri pe care nu le mai mâncam de ani buni de zile și m-am pus pe treabă.
De fapt, mi-am adus aminte pentru că am dat greș cu o altă prajitură, niște bomboane Toffiffe, pentru care facusem o glazură de ciocolată și pe care nu am apucat să o folosesc din cauza caramelului parțial eșuat. Așa că am bătut spumă niște unt și am adăugat această glazură. A ieșit o super cremă pentru care nu am rețeță, fiind improvizată.
Ingrediente pentru urechiușe (porție mică)
2 ouă separate
100 g zahăr
100 g făină
zeamă de lămâie până se subțiază compoziția
vanilie (opțional)
Rețeta bunicii (porție mare)
4 ouă
o cană de zahăr
o cană de făină
zeamă de lămâie
vanilie (opțional)
Albușurile se bat aproape spumă cu zahărul, se adaugă făina și zeama de lămâie cât să fie o compoziție mai groasă ca cea de clătite, deci un lichid gros. Dacă nu vă place lămâia, bateți ușor ouăle cu zaharul și adăugați făina.
Se unge tava cu unt sau se pune hârtie de copt, se încinge cuptorul la 180-190 de grade și cu o linguriță se pune aluat în tavă, de preferat puțin câte 6-8 cercuri.
Când marginile devin maronii, se scoate tava din cuptor și foarte rapid se îndoaie cercurile cât să devină o urechiușă. Când se răcesc nu îți vor mai schimba forma.
Se continuă până se termină aluatul și când se răcesc se umplu cu cremă.
Pe 1 setembrie încep un an nou școlar ca și educator într-o grădiniță din Italia. Ni s-a cerut, chiar dacă nu e obligatoriu, un test Covid. Am contactat DSP-ul de aici (ASL) și mi s-a comunicat o adresă unde puteam merge de luni până duminică, de la ora 12 la ora 18 pentru a face un test.
M-am prezentat în curtea spațioasă a instituției și mi s-a dat un număr de ordine pentru cei care lucrează în școli. Prietenul meu a luat bon pentru călători, căci nu e angajatul unuei instituții de învățământ, ci un colaborator. Fiind foarte corect, a ales să își facă un test, chiar dacă rezultatul meu era valabil și pentru el.
Am așteptat în afara zonei de testare să fim chemați, eu aveam numărul 194, el 610. La început am zis că nu mai așteptăm cine știe câte ore să îl facă și el, că nu era nici cerut, nici urgent, dar până la urmă am terminat fix în același moment amândoi! Când am ajuns erau la numărul 120 respectiv 360, deci exsudatul a mers mult mai repede, fiind mai multe teste disponibile.
De la ora 16:20 am așteptat în picioare până la ora 18 rândul meu.
Angajații unei forme de învățământ aveau la dispoziție testul rapid, cel serologic, iar călătorii testul exsudat nazofaringian. Pentru ambele nu se cere nicio dovadă în afară de cardul de sănătate și ambele teste sunt gratuite, plătite din taxe.
După efectuarea testului serologic se așteaptă în același spațiu de testare un SMS cu răspunsul. Dacă este negativ, se poate pleca. Dacă este pozitiv, se face exsudat pe loc.
La un moment dar s-a blocat sistemul de trimitere SMS, deci mi-au comunicat angajații răspunsul, iar când am ajuns acasă am primit și SMS-ul de confirmare care a ajuns de la un număr oarecare și nu este nominativ.
În schimb, răspunsul exsudatului vine în 3 zile, deci dacă e pozitiv, între timp te plimbi liniștit, nu te obligă nimeni să stai izolat.
Cum se simte la test
Testul serologic este un ac care se înfige în deget. Este nedureros, la fel ca testul pentru glicemie.
Testul exsudat depinde puțin de cine îl face. Se ia cu un bastonaș salivă din cavitatea bucală și cu un alt bastonaș mucoasă din nas. Se simte doar un mic disconfort/gâdilătură pe nas, cam ca atunci când îți intră apa de mare pe căile respiratorii. Totul dureaza 3-4 secunde pentru fiecare probă.
Este bine organizat? Te simți în siguranță?
Mi s-a părut foarte bine organizat, deși timpul de așteptare este foarte lung. Angajații sunt foarte respectuoși, înțelegători, zâmbitori și nu te fac să te simți anxios. Din când în când sunt mici pauze pentru dezinfectat panoul dintre testați și cei care fac testul. Spațiul este suficient de mare pentru a păstra distanța, chiar dacă sunt sute de oameni în așteptare. Bine, se găsesc mereu ăia care să îți stea în ceafă deși au tot locul din lume.
Singura problemă ar fi căldura, umbră puțină și lipsa toaletelor sau a tonomatelor de apă. Cel puțin pe lângă acest sediu ASL era totul deșert, deci nu aveai alternative, doar să îți pierzi rândul și să pleci.
Feltru de 3mm, lipici pentru textile, ață, cristale și perle, bandă rips de 26mm înălțime ac special pentru perle. Instrucțiunile sunt în poze și sunt din revista Burda 09/2020.
Dacă am fi știut și noi cât sunt de bune, nu le-am mai fi dat la animale! Florile de dovleac sunt delicioase, eu le folosesc în multe preparate, atunci când le găsesc.
Preferatele mele rămân cele prăjite că, nu-i așa, nu există prăjit care să nu fie bun!
Rețeta cea mai des întâlnită este cu umplutură de ricotta, dar eu adaug cam orice am prin frigider și prin dulap.
Încerc să vă dau ingrediente cât mai precise, deși eu fac totul ochiometric.
În această rețetă este totul relativ, depinde de cât de mari sunt florile.
Ingrediente:
12 flori de dovleac
250 g brânzică de vaci (ricotta)
50 g mozzarella sau altă brânză tăiată cubulețe de maxim 1 cm (opțional)
o mână de semințe amestecate sau nuci (opțional)
parmezan (opțional)
condimente (sare, piper, mărar)
Opțional: bucătele de mezeluri, somon
Pentru aluat:
200g faina
250g apă (chiar și apă minerală sau chiar bere)
10 g drojdie (dacă puneți bere renunțați la drojdie)
o jumătate de linguriță de zahăr să se activeze drojdia
un praf se sare
Ulei pentru prăjit
Se amestecă toate ingredientele (sarea la final) până se obține un aluat moale și se lasă la crescut 30 de minute.
Într-un vas se amestecă brânzica împreună cu semințele, condimentele și celelalte ingrediente rămase până se formează o cremă.
Se înlătură pistilul florilor și se umplu cu grijă toate florile delicate de dovleac. Se deschid bine petalele, se umplu și se închid răsucind vărfurile părții superioare a florii.
Se pune la încins uleiul, dacă aveți termometru, la 170 de grade. Între timp se scufunda florile de dovleac în aluat, iar când uleiul ajunge la temperatura optimă se pot prăji.
Se întorc să se coacă uniform, iar apoi se scot pe foaie absorbantă pentru prăjeli.
Dacă rămâne aluat, îl puteți prăji gol, sub formă de biluțe. Se formează ușor ajutându-se de o linguriță.
Cu siguranță pentru că acul folosit este necorespunzător.
Iată câteva probleme create de un ac de cusut care nu se potrivește tipul de material ales:
PAȘI SĂRIȚI:
Acul nu este montat corect, până la capăt sau partea plată nu se găsește în poziția corectă: acul este introdus incorect
PAȘI NEREGULAȚI
ața se rupe, materialul se deterioreaza/perforează în timpul coaserii. Această problemă apare când acul are o altă dimensiune față de cea cerută de material. Verificați grosimea acului și tipul acestuia. Am explicat aici la ce se folosește fiecare ac în parte.
Dacă ACUL este prea subțire, ața se poate rupe.
Dacă ACUL este prea gros, poate strica materialul.
În ambele cazuri, pașii sunt neregulați. Găsiți acul potrivit!
PAȘI SĂRIȚI, AȚĂ ÎNȘIRATĂ
Pași săriți, material deteriorat, zgomot puternit în timpul folosirii mașinii de cusut, când acul penetrează țesătura, sau ața sare din ac. Semn clar că tipologia acului nu este potrivită pentru proiectul dumneavoastră.
Aceste probleme pot apărea și când vârful acului sau urechea acestuia au defecte, producând astfel pași săriți sau chiar ruperea fibrelor materialului.
AC STRÂMB
Dacă folosiți un ac mai vechi, poate din cutia rămasă de la vreo mătușă, puneți-l pe o suprafață plană pentru a vedea dacă e drept. Dacă acul pentru mașina de cusut este paralel cu această suprafață, asigurați-vă că este ideal pentru materialul dumneavoastră și spor la cusut. Dacă acul este cât de puțin strâmb, mai bine mergeți la mercerie decât să stricați proiectul.
Aceste informații sunt greu de auzit, căci croitorii și croitorele cu experiență au în sânge alegerea acului, îl aleg din instinct, sau cos la mașini care nu au nevoie de ace speciale. Dar un începător ca mine, care dădea mereu chix în croitorie, s-a informat luni întregi până a înțeles o mică parte din problemele întîmpinate în această aventură în lumea croitoriei.
Țin să îi mulțumesc aici îndrumătoarei mele, doamna Rodica Tănase, croitoreasă în București și om de aur, care are răbdare de fiecare dată când nu înțeleg cele mai simple lucruri în această meserie.
Primul meu proiect de croitorie a fost un dezastru. Într-o zi am rupt vreo 4 ace și nu am reușit să cos nimic, se încrețea tot materialul, iar eu nu doream asta. Am mers înainte mult timp folosind primul ac care imi cădea în mână. Apoi, am citit pe ambajalul acelor (da, le cumpăram des) și am văzut că scrie pentru ce sunt. A mers ceva mai bine, până am ajuns la materialele elastice și iar a fost dezastru! Proiect dus la final cu multă trudă inutilă, căci e simplu să te informezi, doar că nu mereu îți dă prin cap că până și să alegi un AC de cusut pentru mașina casnică e o ARTĂ.
Știați că structura unui Ac de cusut nu consistă doar în ”urechea acului”?
Acul se folosește atât în funcție de grosimea materialului, cât și de cea a firului. Este foarte important să se aleagă acul în funcție de materialul ales, deci să se schimbe la fiecare proiect, pentru a avea rezultate satisfăcătoare.
Știai că durata de viață ideală a unui ac pentru mașina de cusut casnică e de 8 ore?
Știai că, cel mai des, acele se consumă din cauza aței rupte sau care iese din urechile acului, a pașilor săriți sau a aței înșirate, a materialului degradat?
Acele pentru mașina de cusut casnică se aleg în funcție de grosimea materialui.
De exemplu, folosind un ac de grosime mare la coaserea unui material delicat, va perfora țesătura vizibil și poate împinge materialul sub plăcuță, ceea ce poate conduce la blocarea mașinii de cusut.
Dacă se folosește un ac subțire pe materiale groase și compacte, aceste se poate rupe sub presiunea mecanismului.
Pe materiale sintetice, folosirea unui ac nepotrivit poate distruge fibrele materialului, fiind și cauza aței înșirate.
Acele pentru mașina de cusut casnică cu defecte provoacă:
-cusături cu fire trase
-ruperea aței
-pasi sariți sau neregulați
-încrețirea materialului
-zgomote anormale în timpul coaserii
Acele sunt fabricate de mai multe companii, unele cunoscute, unele mai puțin cunoscute, fiecare cu propriul sistem de identificare a acelor.
ACELE UNIVERSALE
-au vârful ușor rotunjit, ideal pentru coaserea unei game largi de materiale
60 chiffon, organza, materiale foarte subțiri
70 batist
70/80 cămăși, amestec in, materiale lejere
80/90 in
90/100 fețe de masă, haine de iarnă, etc
JERSEY
vârf sferic mediu, se folosește la țesăturile elastice, pullover, lână, lână boucle
70/80 jersey
70/80/90 pullover
80/90 pullover gros
90 licra
STRETCH
Vârf sferic mediu, se folosește la materiale elastice și foarte elastice. Adâncitura specială previnp eventuali pași săriți sau înșirați, mai ales în cazul materialelor foarte elastice
75 jersey subțire
75-90 amestec jersey-mătase, etc
90 licra
JEANS/DENIM
Vârf sferic mediu, penetrează ușor materialele tari și pe cele groase fără a distruge țesătura. Tija este întărită și împiedică acul să se deformeze, scăzând astfel riscutl ruperii acului mașinii de cusut sau a înșirării aței.
Se foloseste pentru denim, blugi/jeans sau materiale compacte
90 foi de plastic, materiale ceruite
90/100 lenjerie de pat, piele sintetică
90/100/110 blugi
100/110 uniforme de lucru
Fiecare companie are propiul sistem de identificare a acelor. De exemplu, cei de la SCHEMTZ folosesc doar o culoare pentru a identifica tipul acului, iar grosimea este scrisă pe partea plată a acului.
În schimb, cei de la Singer folosesc două culori pentru a identifica grosimea acului. Culoarea talonului explică tipul de material pe care recomandă să fie folosite acele, iar linia specifică grosimea materialului. Pe partea plată este ștanțat numarul acului.
În videoul de prezentare veți găsi mai multe informații cu privire la fiecare culoare pentru anumiți producători.
Acest post este rezultatului unei lungi documentări și fiecare își asumă responsabilitatea pentru ceea ce coase și pentru tipul de ac ales.
O dată cu achiziționarea unei noi mașini de spălat, am citit foarte mult despre cum se ingrijește acest electrocasnic atât de important în viețile noastre. O folosire greșită poate conduce la mucegai și mâzgă în cuvă și pe tuburi, deci haine care ies mai murdare decât au intrat.
La finalul articolului o să vă dau exemple de folosiri neadecvate a mașinii de spălat, căci oamenii sunt ”inventivi” în orice domeniu, că e mai ușor decât să te informezi din mai multe surse.
Aceste informații sunt adunate de la diverse persoane pasionate de curățenie și de la profesioniști pasionați de mașinile de spălat și nu în ultimul rând, din experiență personală.
Decalogul folosirii corecte a mașinii de spălat
Folosiți cât mai des detergent praf de cea mai bună marcă pe care vi-o permiteți, având grijă la tipul de țesături. Detergent lichid doar pentru haine/articole delicate. Pernuțe niciodată, conțin plastic care se topește, deci urme de petrol care poluează planeta și rămân în contact cu pielea.
Folosiți cel puțin 40 de grade pentru haine și 60 de grade pentru lenjerie de pat, prosoape, cârpe/prosoape de bucătărie. Puneți rufele pe categorii.
Selectați timp cât mai mare de spălare, în acestea intră clătirile, prespălarea dacă este cazul, având grijă oricum la tipul de material.
Programele scurte se folosesc pentru articole în cantitate redusă, la cea mai înaltă temperatură posibililă, în funcție de calitatea rufelor.
Dacă mașina de spălat rufe este folosită corect, nu are nevoie de curățare extraordinară.
În funcție de duritatea apei, se efectuează 2-3 cicluri pe an cu mașina de rufe goală, la cea mai înaltă temperatură (90-95 grade), adăugând în loc de detergent 200g de acid citric sau 2 pastile de detergent pentru mașina de spălat vase (conțin degrasant și substanțe antibacteriale).
Filtrul se curăță o dată la câteva spălări, iar ușa se lasă întredeschisă.
Dozarea detergentului se face în funcție de cantitatea de rufe, de cât de murdare sunt și în funcție de programul ales. Prespălarea este mereu o idee bună, asta dacă nu folosiți funcția cu abur a mașinii.
Sertarul de detergent se curăță des, încercați să nu exagerați cu balsamul. Dacă rufele miros urât, trebuie găsită cauza, parfumul doar acoperă murdăria, nu o înlătură!
Oțetul oxidează componentele, folosiți-l în mâncare.
Mașinile de rufe sunt programate să execute un ciclu complet, prespălare, spălare, clătire, stoarcere. Deci nu e nevoie să se mai facă o clătire la final. cum fac unii, sau să se pună pauză ca să lase rufele la inmuiat (se pot lăsa în lighean. Stricați mașina. Programele se aleg în funcție de țesături și de categorie. Niciodată nu se spală chiloții cu fețele de masă, sau prosoapele cu hainele de mătase. Pentru a economisi, alegeți un program adecvat, lung (adică mai mult de o oră, două-trei ore sunt ideale) și folosiți mai des detergent praf. Așa rufele vor fi curate, mașina reușește să dizolve bine detergentul și nu va forma calcar, iar aparatul nu va da semne de bătrânețe prea curând. Umpleți mașina cât mai mult, în funcție de kg afișate, pentru a economisi apă și energie.
Mă întreb ce sens are să stai lângă mașina 28 de minute ca să o mai pornești o dată, alegând un program care nu spală calumea, mai ales dacă ai cuva plină. Unde e economia? De timp personal sigur nu e economie, în plus se șifonează hainele dacă nu stai să le scoți imediat și le lași ude una peste alta. În plus, doamna spală rufele românilor. Prost. Poză preluată dintr-un story.Apă de la o mașină de rufe dusă la gunoi, după multe spălări rapide și la temperaturi joase.O piesă plină de calcar, a unei mașini de spălat de care nu au avut milă.
Sper să vă fie de folos aceste mici reguli care mențin sănătoasă mașina de spălat.
P.S. Nu doar oamenii au nevoie de atenție. Spor la spălat!
În copilărie, bunica paternă mă ducea mereu în livada de pruni și mâncam kilograme întregi de prune de pe jos, cu viermi și nespălate. Am mâncat atât de multe încât de atunci le mănânc o dată la patru ani.
Brusc mi s-a făcut pofta de un crumble cu piersici și prune făcut ultima dată acum patru ani, așa cum spuneam mai sus.
Am adăugat și niste krant de nuci, adică nuci caramelizate făcute pentru tortul lui Francesco și pe care nu le-am folosit în întregime.
Ca și tavă, am folosit tava de la Ichea (să nu fac reclamă), deci o tavă de 32 cm, dimesiunile sunt importante, altfel nu ajunge aluatul. Se pot coace în orice, în forme mici, forme înalte, forme pătrate sau altele.
Ingrediente:
3-4 piersici medii
10-15 prune (sau alte fructe cât să acopere fundul tăvii)
185 grame faină (se poate folosi oricare, chiar și integrală)
50 g + 150 g zahăr
130 g unt
un praf de sare
scorțișoară
nuci, migdale, alune mărunțite sau făină din ele (opțional)
vanilie sau alte arome naturale (opțional)
lămâie (opțional)- suc plus coajă, cât vă place. Eu am pus jumătate de lămâie
Această rețeță se poate adapta foarte ușor în fiecare sezon, în funcție de fructele disponibile.
Se așează fructele pe fundul tăvii, într-un strat sau mai multe. Se presară cele 50 g de zahăr peste ele (se poate omite dacă fructele sunt foarte dulci), scorțișoară, puțină sare și sucul de lămâie.
Într-un castron se amestecă făina, restul de zahăr, scorțișoara, un praf de sare și untul moale tăiat bucățele. Se amestecă cu mâinile până devine nisipos sau sfărâmicios. Aici adăugați și nucile, alunele sau migdalele în bucățele și vanilia.
Acest aluat se presară deasupra fructelor și se dă la cuptorul încins la 190 de grade pentru 40-45 de minute sau până prăjitura devine maronie.
Consistența este moale, un fel de gel de fructe cu crocant. Se poate servi cu înghețată.
Poftă bună!
P.S. Sper să ne auzim peste 4 ani cu altă rețetă cu prune.
Acum doi ani, gândurile mi s-au concentrat pe realizarea acasă a hainelor. Coseam și înainte mici accesorii, dar parcă voiam ceva mai mult, așa că mi-am cumpărat reviste specializate în tipare și m-am apucat de lucru.
Nu am devenit mare profesionistă, însă hainele sunt bune de purtat chiar și pe stradă!
La începuturile mele la Napoli vedeam roșii peste tot, bucătăresele le folosesc în toate bucatele, așa că pentru o perioadă de timp refuzam orice conținea roșii. Asta ca să le fac viața mai ușoară rudelor de aici.
Acum că am depășit momentul fără roșii, vă împărtășesc rețeta pe care o folosesc de obicei, căci nu se știe niciodată ce idei mai vin.
Ingrediente pentru 2 persoane:
200 g spaghette (sau mai multe, depinde cât vă e de foame)
4 linguri ulei
minim un cățel de usturoi zgrobit
o mână de roșii, de preferat potrivite pentru suc, cam 150 grame
200 g vongole sau scoici
Opțional suc și coajă bio de la o lămâie (”neautorizat”)
