Poate aţi auzit de el până acum, însă eu ori am lipsit când ne-a predat la şcoală operele lui, ori au fost în programă spre sfârşitul şcolii, când nimeni nu mai e atent.
Acum vreo lună căutam o carte să citesc, mi se făcuse “sete”. Căutam un titlu să mă atragă şi am găsit: “ Şatra ”. Am zis că dacă tot am contact zilnic cu ei şi tot vorbim despre ei la facultate, de ce să nu îmbin utilul cu plăcutul şi să aflu şi eu câteva tradiţii, credinţe, obiceiuri. Cartea aceasta este scrisă pe baza unor poveşti spuse autorului de către cineva. Acţiunea se petrece în perioada celui de al doilea război mondial (asta am dedus eu), iar şatra era îndrumată de jandarmi către un loc îndepărtat de civilizaţie şi resurse de trai. Cred că nu vă miraţi dacă vă spun că au rezistat chiar şi prin iarnă, atâta tot că dintr-o sută au rămas vreo 15. Copiii la ei se năşteau, mureau, făceau alţii…pe timp de ger şi-au săpat nişte camere, 4 la număr, unde stăteau la început toţi 100. Apa era lângă ei, însă nu se spălau(ei de fel nu prea se spală), noaptea aveau numai un felinar şi focul. Membrii famiilor stăteau unii lângă alţii, mamele şi taţii nu se abţineau că se “uscau”, după cum zic ei, mai ales femeile. Aveau şi animale domestice, dar şi urşi pe care”ii jucau” prin sate pentru a câştiga bani. Se descurcau foarte bine până să fie îndrumaţi acolo şi până să rămână fără resurse, fapt ce i-a condus la rivalitate.
Nimic nu era mai important decât să-şi apere muierile, care, fie vorba între noi, nu erau sfinte. Doi se bat pentru Lisandra( drăguţ nume), care a fost cumpărată( asta era tradiţia, să se ofere bani pentru fata neatinsă- bani din aur, cu zimţi, turceşti) dintr-o altă şatră, dar care nu-şi iubea soţul. Se măritase din interes, în sensul că niciun băiat din şatra ei nu o putea lua de nevastă întrucât mama ei era”cârnă”, adică i se tăiase nasul că făcuse un lucru grav şi de neiertat pe care nu mi-l amintesc. În şatra nouă se îndrăgostise de Ariston( alt nume drăguţ) “fără de care nu putea trăi”, iar cei 2 bărbaţi se luptă pentru ea de nenumărate ori şi cu biciuri şi cu cuţite şi cu pumnii.
Şocul încasat de mine pe parcursul lecturii a fost îndurat în urma deciziei unui membru foarte îndrăgostit de domnişoara “Kera” de care avea foarte mare grijă şi cu care urma să se căsătorească. De menţionat că tânărul acesta, pe numele lui mic”Ariston” era unul din cei 5 fii al bulibaşei Him. Deşi tatăl lui decisese să îi căsătorească în toamnă( era primăvară când se întâmpla asta), s-a răzgândit şi nu a mai amânat. Petrecere mare, toate bune şi frumoase până când venise seara, când cei doi proaspăt căsătoriţi s-au dus în codrul verde, şi ei ca tinerii. Iar acolo, ce credeţi că s-a întâmplat? Au apărut 4 soldaţi, “uscaţi” şi ei şi şi-au bătut joc de tinereţea fetei, pe el l-au legat de un copac şi bine i-au făcut, că n-a mai vrut s-o vadă pe biata fată trecută prin aşa lucruri groaznice, ”cavalerul” afirmând că şi ei i-a plăcut.
În fine, autorul povesteşte foarte frumos, fiecare început de pagină începe cu literă mare, deci e uşor de pus semnul.
Acum am început altă carte scrisă de el, care cuprinde 3 poveşti. Dacă îmi va place măcar la fel de mult cât mi-a plăcut această, voi reveni cu impresii.
Până atunci…
P.S. Spor la citit!
Eu am citit doar ”Desculț” . O carte destul de tristă a lui Zaharia Stancu.