Inchideti ochii si inspirati adanc. De ce va este cel mai dor din trecut? Dar din zilele trecute? V-ati gandit vreodata de ce va va fi dor?
Eu m-am gandit. Imi este dor de deserturile de duminica, de friganelele pe care nu le mancam, dar am sa-mi fac intr-o zi, de dragul mirosului lor. Mi-e dor de iepurasul meu alb, de catelusa mea scumpa, de joaca in zapada pana nu mai puteam misca degetele, mi-e dor de taberele la mare si de buzele vinete, mi-e dor de cursurile tinute la mare, de colegii mei din generala, de profii din liceu si diriga din generala, de orele petrecute in fata blocului, de intalnirile pe ascuns, de dragostea din adolescenta, de pizza din Targoviste, de a doua mea casa, de Brasov, de luna mai in Brasov, de drumul Paduchiosu’, de peisajele din Glod, de cascada Urlatoarea, de iesiri cu fetele, de un vin fiert in piata Sfatului, de surioara mea, de parintii mei, de toata lumea de acasa, de Tampa, de Poiana, de schiuri, de patinoar, de camera mea din Brasov si de acasa, de cantina, de memo, de filme in caminul 4, de somnul din timpul filmului, de un ceai cald si de laptopul meu Fujitsu Siemens, de pozele vechi de care nu ma mai satur, de o salata de fructe si macaroane la cuptor, iar lista poate continua pana maine.
Din zilele trecute mi-e dor sa aud ‘noapte buna’, de orezul cu lapte, de un ras sanatos, de el, de pizza din piata Ferarezze, de scoicile alea delicioase, de discutiile pe messenger/facebook, de Nord Wind, de niste sarmanele, vinete coapte, bucatarie internationala. Lista nu se compara cu cea de sus, pot face din nou aproape tot ce am facut zilele trecute, insa cu trecutul nu ne mai intalnim.
O sa-mi fie dor de Bari, de prieteniile legate aici, de oamenii de aici, de zambetele calde ale italienilor, de cainele proprietarului, de cheia de la usa, de scara asta imensa, de via Calefati, de farmacia de langa mine( de care bine ca nu am nevoie inca!), de Alter discount, de joggingul pe langa mare si gimnastica pe bara de pe plaja, de incercatul vorbirii limbii italiene, de paste in fiecare zi, de piata imensa cu fructe si legume in care gasesti tot ce vrei, de tarabele cu haine care se intind pe vreo 2 km cred, de magazinele chinezesti, de indianul de la internet point, de palazzo Ateneo, de portarii facultatii, de profesorii de aici, de colegele mele de la psicopedagogia dell handicap e riabilitazione.
P.S. Voi cum raspundeti la intrebarile de mai sus? Cu toate astea sau fara ele, pana la urma, totul va fi bine!
Superb…