In 1998, tin minte ca m-am dus la ai mei, care erau in bucatarie, si i-am intrebat cand va fi din nou anul 1998. Izbucnisera in ras. De ce doream sa se intoarca? Pentru ca fusese un an nemaipomenit. Barza lasase un pachetel pentru mine (ca sa fiu egoista) si tot atunci aveam permanent cel mai de nadejde prieten: Mad.
Si anul 2008 a fost frumos, plin de realizari. Faceam jogging de doua ori pe zi, mancam numai salate si chestii total sanatoase (fara prea mult foc, ceaiuri zilnic, desteptarea la o ora matinala, astfel incat la 7 sa fiu pe stadion- pe timp de vara), am fost desemnata Comisar de programe educative la CJE, am fost in tabere, iubeam o gramada de oameni (in special o gradinita intreaga), am devenit soferita si asa mai departe. Per total, un an si mai bun decat ’98.
Odata cu maturizarea, ma uit peste umar la anul ce a trecut.
Va plac contrastele? Mie mi se pare ciudat cum doi oameni vad diferit aceeasi culoare. De cativa ani iau in considerare acest aspect cand vine vorba de o discutie “cu scantei”, pentru a vedea cum priveste si celalalt situatia. Asta nu inseamna ca mereu inteleg un punct de vedere in total dezacord cu al meu.
Venind vorba, acum un an eram departe, si fizic si psihic. Si foarte singura. In schimb, anul acesta, la fix un an de atunci, e ca ziua “lucrurilor pe dos”. Totul soare. Cunostinte noi, un pranz delicios, un examen trecut cu brio si un sunet de trambita ce anunta o vacanta lunga si creativa. Mi-am propus sa imbin cele mai bune lucruri facute anii anteriori, pentru a obtine un mix perfect de suplete, sanatate, bunavoie si entuziasm.
P.S. Carpe diem! 🙂
Hm, 2008 a fost si pentru mine cel mai bun an..mereu imi amintesc cu placere si cersesc macar jumate. Pe aproape a fost si 2011 dar …
Sunt sigura ca vor veni si vremuri mai bune, presimt ca mai e putin. Mult Succes, Mada!