Category Archives: Cose della vita

Dormitorul viselor mele

De data asta nu va spun cum arata in imaginatia mea, ci cum e chiar acum, in camera mea din Italia, strada Calefati.

E perfect.

Am profitat de lipsa timp de o luna a colegei mele si am modificat ‘cate ceva’- a se citi tot ce am putut muta am mutat. Acum am pat matrimonial, cu noptiere, birou si in stanga si in dreapta, ambele scaune sunt ale mele, am asternut lenjerie noua, parfumata, pufoasa, rosie cu albastru( nu-mi place combinatia dar asta am avut), veioza in priza, ca acum am suficiente disponibile si aproape, cartile mele sunt aici, cand vreau sa citesc pac! aprind veioza( dl. Stancu abia ma asteapta, la fel si ‘Varsta inocentei’ in engleza, atentie), am 3 perne si ditamai pilota plus inca una si o patura in caz de nevoie, saltea noua, poate e mai buna ca a mea -sper, ambele birouri pentru toate catrafusele mele, chiar si lumanari parfumate, dar am intampinat iar un motiv sa ma apuc de fumat- nu am bricheta sa le aprind:(, nu e necesar sa folosesc castile, muzica se aude in surdina, ascult Colbie Caillat, nu stiu ce ar mai fi de adaugat. Nu e minunat? dormitorul visurilor mele. Si nu il impart cu nimeni.

P.S. Oglinda gigant e chiar in spatele aparatului!

Sfantul Nicolae- placut surprinsa de festivitatea de celebrare

Initial am mers doar sa vedem focurile de artificii deasupra marii care au fost extraordinar de zgomotoase, dar similare cu cele din Romania, ca tot de la chinezi cred ca le-au procurat, iar dupa ne-am indreptat spre basilica sfantului Nicolae, unde sunt si moastele acestuia ascunse dupa o icoana, poate chiar nici nu sunt acolo, doar se zice asa. Am ajuns spre sfarsitul slujbei, insa cred ca a fost cea mai frumoasa scena pe care am vazut-o intr-o biserica, ce-i drept, catolica, dar nu se pune. Tineri imbracati in pelerini loveau tobele sonor si plusau cu miscari scenice, invartituri, teamwork cu betisoarele, rezultatul fiind uluitor. Inauntrul bisericii, l-au dus pe Sfantul Nicolae reprezentat de o papusa uriasa la locul lui -pentru ca il scosesera de acolo pentru aceasta festivitate- cu alai, cu aplauze, cu multumiri. Atasez cateva filmulete sa va faceti o parere despre serbarea sfantului Nicolae in Bari. Vizionare placuta!

P.S. Pana la urma a venit si la mine mosul- cu un compliment si nu pentru mine, pentru blog:P da’ tot ma bucur a fost ceva neasteptat

Gramajoare de prioritati

Care se schimba de la o zi la alta. Nu pot fi stabile? Si de ce sunt numerotate? Prioritatea unu, prioritatea doi, prioritatea pentru azi, pentru peste un an, s.a.m.d. Si cum de nu se face distinctie intre prioritatile ce tin de oameni si cele ce tin de lucruri? Oare sa fie pe aceasi linie a importantei? Dar care este durata de viata a unei prioritati? Si ce se intampla cu ea dupa ce dispare, chiar daca nu a fost atinsa? Cam cate sa aibe un om pentru a nu se aglomera prea tare? Care e prioritatea ta care iti vine acum in minte?

P.S. Mai stiti reclama aceea cu oul de la Dr.Oetker si cu fetita care punea 13763 intrebari? Poate cineva sa imi raspunda macar partial la intrebari? Si o urare care nu se termina in semnul intrebarii:  “La multi ani!”

Planuri de viitor

Am fost intrebata despre planurile mele de viitor. Iata(ecco):

-sa invat limba italiana
– sa termin cu bine Erasmusul
– sa vizitez Roma
-sa gasesc un part time pentru a putea bifa liniuta de mai sus
-sa realizez o licenta extraordinara
-sa ajut o gramada de oameni
-sa devin un blogger mai bun
-sa obtin o bursa in strainatate pentru master
-sa voluntariez in alte tari
-sa profit de toate oportunitatile
-sa lucrez in Anglia ca asistent social pe o perioada scurta de timp
-sa mai invat o limba straina
-sa am un job multumitor curand
-sa lucrez la personalitate

P.S. Care este cel mai important plan de viitor pentru voi?
P.P.S. Aceasta postare nu are legatura cu venirea Craciunului.

Ce este dezamagirea

 Acum câțiva ani, la un curs organizat de TiA, trainerul a adus vorba despre dezamăgire și ce implică ea. Cel mai bine poate explica Ana Andronic. Pe mine m-a convins că așa este.
 
 ‘ DEZAMĂGIREA este o OPȚIUNE PERSONALĂ, că noi alegem să fim dezamăgiți, că nu e vina celorlalți ci doar o hotărâre a noastră în dependență cu așteptările, temerile și neîncrederile noastre…’


 P.S. Dacă cineva este de altă părere, rog grăire. 

Exercitiu de imaginatie

Inchideti ochii si inspirati adanc. De ce va este cel mai dor din trecut? Dar din zilele trecute? V-ati gandit vreodata de ce va va fi dor?

Eu m-am gandit. Imi este dor de deserturile de duminica, de friganelele pe care nu le mancam, dar am sa-mi fac intr-o zi, de dragul mirosului lor. Mi-e dor de iepurasul meu alb, de catelusa mea scumpa, de joaca in zapada pana nu mai puteam misca degetele, mi-e dor de taberele la mare si de buzele vinete, mi-e dor de cursurile tinute la mare, de colegii mei din generala, de profii din liceu si diriga din generala, de orele petrecute in fata blocului, de intalnirile pe ascuns, de dragostea din adolescenta, de pizza din Targoviste, de a doua mea casa, de Brasov, de luna mai in Brasov, de drumul Paduchiosu’, de peisajele din Glod, de cascada Urlatoarea, de iesiri cu fetele, de un vin fiert in piata Sfatului,  de surioara mea, de parintii mei,  de toata lumea de acasa, de Tampa, de Poiana, de schiuri, de patinoar, de camera mea din Brasov si de acasa, de cantina, de memo, de filme in caminul 4, de somnul din timpul filmului, de un ceai cald si de laptopul meu Fujitsu Siemens, de pozele vechi de care nu ma mai satur, de o salata de fructe si macaroane la cuptor, iar lista poate continua pana maine.
Din zilele trecute mi-e dor sa aud ‘noapte buna’, de orezul cu lapte, de un ras sanatos, de el, de pizza din piata Ferarezze, de scoicile alea delicioase, de discutiile pe messenger/facebook, de Nord Wind, de niste sarmanele, vinete coapte, bucatarie internationala. Lista nu se compara cu cea de sus, pot face din nou aproape tot ce am facut zilele trecute, insa cu trecutul nu ne mai intalnim.
O sa-mi fie dor de Bari, de prieteniile legate aici, de oamenii de aici, de zambetele calde ale italienilor, de cainele proprietarului, de cheia de la usa, de scara asta imensa, de via Calefati, de farmacia de langa mine( de care bine ca nu am nevoie inca!), de Alter discount, de joggingul pe langa mare si gimnastica pe bara de pe plaja, de incercatul vorbirii limbii italiene, de paste in fiecare zi, de piata  imensa cu fructe si legume in care gasesti tot ce vrei, de tarabele cu haine care se intind pe vreo 2 km cred, de magazinele chinezesti, de indianul de la internet point, de palazzo Ateneo, de portarii facultatii, de profesorii de aici, de colegele mele de la psicopedagogia dell handicap e riabilitazione.

P.S. Voi cum raspundeti la intrebarile de mai sus? Cu toate astea sau fara ele, pana la urma,  totul va fi bine!