Category Archives: Tinerețe

Mici surprize din cand in cand

Cand ai trimis ultima data o scrisoare? Maine, in drumul spre biblioteca, voi ‘poposi’ la posta pentru a trimite una. Cred ca e prima pe care o expediez. Pana acum am trimis doar vederi cu cateva salutari, primele pe vremea cand mergeam in tabere, la Navodari.
Mi-a luat ceva sa o compun, pentru ca atunci cand scrii nu exista backspace, dar exista alte foi goale, dornice de a fi umplute cu litere, randuri ondulate si ganduri sincere.
Dar ce ne facem cu scrisul? Atunci cand scrii prea mult la tastatura, cand ai examene orale, iar pe ciorne mazgalesti doar cat sa intelegi tu pe moment, pun pariu ca peste o saptamna te-ai intreba ce anume ai vrut sa scrii. Ca atunci cand citesti sms-urile trimise in urma cu un an de zile: ‘Ce o fi inteles omu’ ala ca nici eu nu stiu ce am vrut a spune’. Oare asta sa fie superficialitatea?
Personal, pana acum ceva timp, nici unde se scrie expeditorul si destinatarul nu stiam, insa am aflat de la cei mai intelepti ca mine. De asemenea, frumos ar fi sa fie scrisa cu un stilou, ii da un plus de personalitate, iar neaparat data scrierii, orasul in dreapta sus, iar la sfarsit, semnatura voastra. Cel mult doua P.S.uri.
Mi se pare o metoda extraordinara de a-ti surprinde un amic, iubitul, mama sau tatal. Ce daca stau in aceeasi casa cu voi? Zambetele sunt binevenite oricand. Un motiv in plus nu strica.

Spor la scris si la citit:P.

P.S. Verifica-ti cutia postala:)

Atunci când iubeşti -Eu ma gandeam, tu te gandeai?

1 Reply

Suntem cu toţii în căutarea acelei fiinţe unice care va aduce în viaţa noastră ceea ce ne lipseşte. Iar dacă nu reuşim să o găsim, nu ne rămâne decât să sperăm că ne va găsi ea pe noi…Nu ştiu dacă ar trebui să ne considerăm norocoşi că am găsit-o. Poate este mâna destinului, iar noi, pioni anonimi pe imensa tablă de şah a lumii, nu avem niciun merit că am găsit-o. Sau poate tocmai tot ceea ce am făcut sau am decis în viaţă a făcut ca noi să ne întâlnim sufletele pereche. Sau pur şi simplu Universul a complotat si ne-a adus împreună.

Nu iubirea este liantul cel mai puternic dintre doua fiinte, ci sexul [Tarun J. Tejpal]. In secunda in care ai realizat ca te-ai indragostit, fiinta ta incepe sa se transforme. Si fizic si mai ales psihic. Ochii au o scanteie nebuna. Se spune ca zambesti din priviri si este adevarat. Inima iti bate nebuneste gata sa-ti rupa cutia toracica si sa iasa, asezandu-se in palmele persoanei pentru care esti gata sa-ti dai viata. Nu o cunosti de mult, dar simti ca va cunoasteti de-o viata. Sau poate in alta viata, in alt univers sau in alta versiune a realitatii, ati mai fost impreuna. Ar fi o explicatie, avand in vedere ca ai cunoscut-o in urma cu cateva zile si esti gata sa faci orice pentru ea, inseamna ca merita. O spune si stomacul tau, acest borcan in care zburda fluturi. Nu este logic, dar este demonstrabil.

Iubesti atunci cand dimineata iti dai seama ca iti este dor de persoana iubita. Pentru ca nu ai mai vazut-o de cateva ore, desi impartiti acelasi pat. Iubesti atunci cand consideri ca iubita ta arata cel mai bine dimineata, somnoroasa, naturala, cu parul valvoi, cu ochii lipiti si cu buzele uscate. Si nimic nu se compara cu chipul ei somnoros: o contopire perfecta intre gingasie, oboseala, nervi, naturalete si sinceritate. Poti sa rezisti tentatiei de a o saruta? Nu, nu ai cum. Iubirea nu se exprima in cuvinte, iubirea se demonstreaza cu fiecare gest facut, cu fiecare gand pe care-l ai, cu fiecare fir de par care tremura. Iubirea se simte. Atat!

Iubesti atunci cand traiesti relatia ca si cum ai sti ca maine unul dintre voi se va stinge. Iubesti atunci cand oferi totul, fara sa ai rezerve. Cel care iubeste gandind ca are toata viata la dispozitie sa ii arate persoanei iubite dragostea lui, inseamna ca nu iubeste. Dragostea nu inseamna sa fii rezervat, ba din contra: dragostea inseamna sa scapi de inhibitii, de zidurile imaginare ale normalului. Dragostea inseamna evadarea din corp. Trecerea sufletului intr-o alta realitate, nu a ta, nu a ei, ci a voastra. Numai cine iubeste intelege cu adevarat faptul ca nimic nu mai este al lui, totul este al vostru.

Iubesti atunci cand toate momentele din viitorul imaginat te gasesc de mana cu persoana iubita. Iubesti atunci cand zambetul persoanei pe care o iubesti face cat toti banii din lume ridicati la puterea infinit. Nu iubeste cine are impresia ca nu mai are timp pentru el, ca relatia pe care o are ii ocupa tot timpul. Iubeste cine transforma fiecare minut in ora si fiecare ora in zi, alaturi de sufletul sau pereche. Albert Einstein spunea, in incercarea de a defini relativitatea, ca o ora petrecuta langa o femeie frumoasa, o vom percepe ca pe un minut, in timp ce un minut in contact cu o soba fierbinte, il vom percepe ca pe o ora. Iata secretul celui care iubeste cu adevarat: transforma o viata in doi intr-o eternitate.

Iubesti atunci cand ti se pare ca “Te iubesc!” exprima mult prea putin in comparatie cu ceea ce simti tu. Cel care nu spune “Te iubesc!” nu inseamna ca nu iubeste. Poate ca si-a dat seama ca “Te iubesc!” spune prea putin. Si atunci nu o mai spune, doar o simte, iar ceea ce simte nu a fost inca definit in cuvinte. Iubeste cel care isi asculta inima, nu cel care incearca sa gaseasca o justificare a faptelor sale. Iubeste cel care vorbeste cu sufletul, nu cel care produce avalanse de cuvinte. Uite-te in ochii mei! Simti? Si eu! Nu sexul este liantul cel mai puternic dintre doua fiinte, ci iubirea [acelasi Tarun J. Tejpal].
[Pentru “Ea”]
Morala: Poţi face orice, poţi gândi orice, poţi crede orice, poţi avea parte de toată ştiinţa lumii – dacă nu iubeşti, nu eşti nimic!

P.S. Acest articol nu-mi apartine, desi mi-ar fi placut.
P.P.S. Imi voi lua revansa, intr-o zi.

Sursa: Link

Desigur!

3 Replies

Hei, oameni buni, ce s-a intamplat cu voi? Faptul ca o mica parte dintre noi isi aminte zilnic cat de norocos\norocoasa a fost sa-si gaseasca ‘jumatatea’ din povesti, asta nu inseamna ca noi, ceilalti, fara jumatatea suprema nu avem nevoie de o zi in care sa ne amintim ca iubim si suntem iubiti. In plus, e un prilej sa petrecem mai mult timp ca de obicei impreuna, in ciuda tuturor lucrurilor care ne stau in cale sa facem asta asa cum am vrea.

Personal, mi se pare o idee foarte draguta sa fie o zi numai si numai a amorului. Daca n-ar fi, am lasa-o pe maine, si nu s-ar mai povesti. Sunt de acord ca si in alte zile, care nu se numesc Valentine’s Day sau Dragobete- pe romaneste-, avem momente frumoase impreuma, insa nu e ziua dragostei. Asa cum primim cadouri si cu alte ocazii decat ziua de nastere sau onomastica.

Imi amintesc de aproape toate Valentines-urile. In clasa a saptea, fix acum 7 ani, a fost prima zi sarbatorita, putin anticipat, fiind vineri si sambata -14 weekend, deci imposibil de a ma vedea cu prietenul de atunci. Anul urmator, asa cum era obiceiu, am primit ceva frumos de la un tip care nici macar nu beneficia de atentia mea oficiala, insa m-am bucurat de micuta surpriza- si acum o mai am in sertarul din biroul verde. Dupa, in clasa a noua, a fost prima iesire in oras de Valentine’s, intalnire la care am intarziat 30 MINUTE!!( era la fel ca acum afara, sa-mi fie rusine, insa dragutul m-a asteptat), dar a meritat- fusesem la shopping, tipic feminim, radiam. Am mancat la Cocosul Negru, pe bulevard, o excelenta pizza. Urmatoarele dati intr-adevar, nu mi le mai aduc aminte atat de bine, insa nu pentru ca n-au fost interesante, ci pentru ca au fost sarbatorite fara nimic extrem de deosebit.
In schimb maine, voi petrece impreuna cu cealalta jumatate a mea, probabil nutrindu-ne cu un panzzeroti, eventual o cola- ca doar e sarbatoare. Cat de romantic poate fi asta, in fata calculatorului, vizionand un film sangeros?

P.S. Unde dragoste nu e…producem.