Tin sa precizez ca nu m-am documentat inainte si acest post reprezinta parerea mea personala pe care o puteti lua in considerare sau nu.

In primul rand linistea chiar trebuie pastrata pentru ca unii se concentreaza si isi utlizeaza mintea la capacitate mare, cu toate astea miscari, sunete iesite ‘din comun’ ii pot disturba.

In al doilea rand, scaunul trebuie ridicat, nu tarsit de podea astfel incat sa produca un scartait puternic cat sa iti zgarie timpanul si sa iti retina atentia pana se aseaza odata persoana in cauza pe el.

Iti suna telefonul? Poti merge linistit afara sau la baie, unde cei din jur nu studiaza. Este lipsit de bun simt sa vorbesti la celular printre atatia oameni cu nasul in carti, incercand sa reduci tonul vocii insa mai mult atragand privirile. Si nu toate sunt prietenoase :).

Cam acestea sunt lucrurile care ma deranjeaza atunci cand merg in biblioteca. Si inca ceva, faptul ca fetele (chiar si bibliotecarele) cu tocuri nu incearca sa nu se auda intruna ‘tic toc tac’…

P.S. Completari?

Depinde doar de tine. Poti ajunge sa traiesti intr-adevar visul sau poti sa il dezvolti cu ochii deschisi, complacandu-te in mediocritate.
Vorbeam cu cativa elevi de liceu, in an terminal despre obiective personale. Am ramas surprinsa sa vad ca in primul rand confundau obiectivele cu activitatile si mai ales ca le era teama sa viseze. Le-am dat frau liber, exemple de obiective gigant, aparent imposibil sau dificil de realizat, daca nu iti doresti suficient. Asta era ideea, sa ii fac sa isi deschida mintea si sa isi doreasca mai mult de la ei. Dar nu. Visele lor cele mai mari, pe cele mai indepartate meleaguri se leaga de lucruri firesti, ca intemeierea unei familii sau o cariera simpla.
Va dau cateva exemple:
Obiectiv pentru saptaman viitoare- sa-mi fac abonament la RATBV. Poate sa castig bani incat sa-mi pot plati abonamentul din salariul meu!!!!
Idem: Sa-mi vizitez rudele…(din Brasov, evident)
Sa-mi intemeiez o familie… Rihanna sa devina sotia mea!!
De ce ne este teama sa visam? OK, e o limita si la visare, dar, dupa mine, atunci cand visezi iti doresti mai multe de la tine si implicit contribui cu ceva sa se implineasca.

Care e cel mai mare vis/obiectiv al tau?

P.S. Visele devin realitate! Prin truda, bineinteles:)

Acum ceva timp mi-am promis ca nu voi mai da bani pe strada cersetorilor. M-am tinut bine cel putin un an, insa astazi am incalcat intelegerea cu mine. Eram in statia de autobuz si un om in varsta cerea bani pana si la copiii de 5 ani care erau cu parintii(!!). L-am ignorat pana mi-am adus aminte ca am o sana in geanta, cumparata acum vreo 2 zile, inca nedesfacuta. Parca nu imi era asa pofta nici acum nici in zilele urmatoare sa o mananac. O cumparasem cu niste covrigi, dar nu am avut timp sa ii impreunez in stomacul meu. Fix cand busul oprise in statie, m-am hotarat sa i-o dau acestui om ‘neajutorat’. Mi-a raspuns pe un ton plictisit (cand cerea bani, avea vlaga in el) ‘mda, mersi…’. Sincer, mi-a parut rau ca i-am dat-o, probabil o va arunca la primul cos de gunoi desi era sigilata. Acum, ce a fost a fost, a trecut, insa data viitoare imi voi oferi serviciile, cunostintele, ceea ce nu mai folosesc exclusiv organizatiilor la care voluntariez. Macar acolo stiu sigur ca oamenii saraci chiar sunt saraci si au nevoie de ajutor.
Plus ca ceea ce imi vad ochii in autobuze ma fac sa ma intreb daca mai are rost sa lupt si sa ma agit atat pentru oameni, in general. Insa, e prea tarziu, deja pot numi spiritul de observatie si analizare ‘defect profesional’.
Multi dintre voi spun ca prefera sa dea mancare, decat bani. Mancarea poate o pun la gunoi sau poate au nevoie de bani pentru ca sigur au si ei facturi. Deci, ce facem in cazul asta?

foto
P.S. Daca ati sti ca un cersetor castiga pana la 5000lei lunar, i-ati mai oferi bani?

Faptul ca ma preseaza ideea ca termin prima facultate ma face sa ma gandesc mai departe. Am profitat de temele de seminar/curs in care avem de efectuat cate un proiect cam la o saptamana si m-am gandit sa le iau in serios de data asta, nu sa le fac doar pentru un 10. Daca tot imi pun mintea, de ce sa fie imaginar si cu elemente nerealiste?
Si, tintind doar spre un proiect, am ajuns sa am si alte idei, pe care vreau sa le aplic in viitor.
Uite asa, am ajuns la doua mari prioritati: licenta si proiectul meu pe educatie sexuala, care se va numi, cel putin pana la urmatorul brainstorming ‘Copiii “Cool” stiu totul despre educatia sexuala’. Cum vi se pare titlul?
Ceea ce nu-mi place la a avea minim doua prioritati este ca mereu una ii ia primul loc celeilalte, dar in final vor fi concretizate.

P.S. Mai bine sa te consumi, decat sa ruginesti.

Omul de succes are un program: isi stabileste un traseu si nu se indeparteaza de la el; isi face planuri pe care le pune in aplicare; merge direct la tinta.

P.S. “Zmeele se ridica numai daca sunt plasate contra vantului- nu in directia lui” (proverb strain)