Month: January 2012

Alte 3 filme la care n-am adormit

Zilele astea, pentru ca trebuia sa studiez, am ales sa vad cateva filme, asa, inainte de culcare. Acum vreo 3 zile am vazut Isabell, in care este ilustrata inteligenta feminina si cum te poate ajuta jobul in situatii critice. Totul porneste de la rautatea oamenilor si de la importanta pe care o dam aspectului exterior. Unii dezvolta fustrare din aceasta cauza, ca si in cazul femeii care o rapeste de Isabell, personajul care interpreteaza o actrita. E si un mic joc psihologic, pe care va las pe voi sa-l descoperiti, la fel ca si deznodamantul.

Al doilea film l-am vazut ieri, se numeste Untouchable si, la fel ca si cel mentionat anterior, contine contraste de tipul rasa, culoare, status social. Am fost impresionata pe tot parcursul, (drept dovada faptul ca n-am adormit) de tot ceea ce inseamna dizabilitate fizica, optimisul persoanelor care le indura, chimia dintre oameni si bunatatea lor. Precizez ca toata povestea este inspirata din realitate.

Dupa cum spuneam si aici, prefer sa apelez la mai multe surse de informare, pentru a retine mai bine informatiile, asa ca am dat un search despre dislexie-subiectul despre care voi vorbi la examenul de psihologia persoanelor si dizabilitati- si am gasit un film foarte interesant pana la jumate, ca cealalta inca astept sa se incarce de vreo 4 ore, se numeste ‘Taare zameen Par’ si il gasiti integral pe youtube. Personajul principal este un baietel simpatic, dar respins de toti profesorii care nu isi dau seama de problema lui, transferandu-l la un centru pentru copii cu probleme speciale. Salvatorul lui, probabil va fi un profesor tanar si modern, care a aparut in scena acum, cand eu astept sa se incarce.

P.S. Compassion keeps you fluid.

Metoda mea de a invata eficient

Dupa ce am incercat gramezi si saci de metode, mi-am dat seama care mi-e cea mai potrivita. Mai devreme, nu acum, in ultimul an de facultate. Slava cerului ca e ultimul. Iar au scumpit astia taxa.

In liceu, cand studiam mate-info intensiv, cu materiile aferente, faceam exercitiile din clasa si cateva suplimentare, dar in general ma bazam pe noroc si pe colegi. Iar pentru materiile care nu contineau cifre, aplicam aproximativ aceeasi metoda ca acum.

Momentan studiez stiinte sociale, deci nu mai am tangente prea mari cu cifrele, decat in ceea ce priveste statisticile. In general, retin foarte usor informatiile primite, pentru ca sunt interesata intr-adevar, iar multe chestii se transfera de la empiric la stiintific. Dar in sesiune merg intotdeauna la biblioteca, pentru ca acasa prefer sa ma relaxez, nu sa ma stresez. Plus ca intervin piticii pe creier ca mai ai niste ciocolate in dulap, ca ti-ai promis mai demult ca iti faci orez cu creveti si ai uitat, ca n-ai mai facut un dus de 15 ore si parca puti, etc. Imi iau creioane cat mai colorate, foi albe si cheful de invatat. Mai intai, informatiile din cursuri le sintetizez folosind evidentiatorul pentru cuvintele cheie si pentru definitii. Le scriu de cateva ori, dupa ce ma asigur ca am inteles fiecare cuvintel si sensul propozitiilor. Dupa, merg la Opac si caut carti care ar putea contine temele studiate, sau pur si simplu merg si ma uit la cotorurile lor, direct pe rafturi, insa de obicei da gres, fiindca ma atrag carti care nu au legatura cu ce studiez eu in momentul ala. Din carti retin mult mai bine, mai ales ca sunt explicate mai bine conceptele si sunt mai multe carti cu aceeasi abordare, in care poti gasi informatii suplimentare sau doar formulare intr-un alt mod, pe care tu il intelegi mai bine.

La voi ce metoda functioneaza?

P.S. Dupa fapta si rasplata. Spor la invatat! si sa apeleze cheful la voi:P

The fragolina story

In the last grade of highschool, the philosophy teacher told us a challeging Zen story.

One day, a upset after a long day man, quiet walks through the forest until a noise attracted attention and he looked away. There was little surprise when behind he was a … lion. The man began to run, to run for saveing his life, until it reaches the end of a precipice. Looking back, saw the lion approaching quickly, so he choosed to go down on the rock. When he get close to the ground, looked down and what to see … another lion. Top fierce animal, fierce animal down. Standing a moment to think, sees in front of his eyes, a strawberry (fragile) little,little, but red and good looking. Not standing on thoughts, taste it, exclaiming: “What a wonderful taste.”

The first lion is past, that follows you, and the second represent the future that awaits you. Strawberry is the present with its great taste.

P.S. Carpe diem!

Daca nu stii povestea cu capsunica, e timpul sa o afli!

In clasa a 12a, am auzit cea mai educativa poveste de la profu’ de filozofie. E o poveste Zen pe care o spun de fiecare data cand am ocazia, intrucat o gasesc motivanta.

Se facea ca un om obisnuit, amarat dupa o intamplare nefericita, se plimba linistit prin padure, pana cand un fosnet i-a atras atentia si i-a intors privirea. Nu mica i-a fost mirarea cand in spatele lui era un…leu. Omul nostru a inceput sa fuga, sa fuga, pentru a-si salva viata, pana cand ajunge la marginea unei prapastii. Uitandu-se in spate, vede leul apropiindu-se rapid, asa ca alege sa coboare pe marginea stancii, spre prastie. Cand sa ajunga aproape de pamant, se uita in jos si ce sa vada…un alt leu. Sus animal fioros, jos animal fioros. Stand o clipa sa cugete, vede in fata lui, chiar pe creanga de care sta agatat, o capsunica(fraguta) mica, mica, dar rosie si aratoasa. Nestand pe ganduri, o gusta, exclamand:” Ce gust minunat are!”.

Primul leu reprezinta trecutul, care te urmareste, iar cel de-al doilea viitorul, care te asteapta. Capsunica(fraguta, dupa caz) reprezinta prezentul care are un gust minunat.

P.S. Carpe diem!

Buna! Ce faci?

Am vazut aseara filmul, online. E romanesc. Si mi-a placut. Nu m-am plictisit deloc, spre deosebire de filmele englezesti la care si adorm, pe deasupra. Imi aminteste despre primul meu id, cel de pitzi, sau printzesika nu mai stiu cum, dar de pe care am vorbit ore in sir, invatand astel locul literelor pe taste si folosirea ambelor maini pentru a scrie, iar mai tarziu tehnici de atingere delicata a literelor, precum si palavragitul virtual fara a ma uita la tastatura. Ratia de o data la cateva zile era de 30min. Cu timpul, am prins viteza, pentru a chatui mai mult. In timpul asta aveam deschise in medie, 10 ferestre de messenger. Scriam fara cratime pentru a castiga timp. Cateodata mai trisam si foloseam mircul pe la casele prietenilor. Asl, pls va spune ceva? Vorbeam cu unul de-si zicea Angel, il credeam prieten. Pe atunci nu exista programul sigur.info. Noroc ca iubitul meu din liceu era atent la detalii si a facut in asa fel incat sa ma scape de o prietenie de genul ala. Mai bine, zic. Putin mai tarziu a aparut si hi5ul, cu comenturi, cereri de comenturi si anunturi de poze noi trimise prin mass.
Insa niciodata nu m-am intalnit cu necunoscuri de pe net, cand inca nu eram ‘coapta’ suficient. Multi ziceau sa ne intalnim, ca ce daca am prieten, bla bla. Stiind ce ar fi urmat, am ales sa zic ‘nu, mersi’. Asta pana cand am dobandit suficiente cunostinte despre cum sa testezi oamenii din spatele ecranurilor si despre depistarea seriozitatii siteurilor pe care le accesez, rezultatul ducand la o amicitie cu domnul Victor si o ‘colaborare’ destul de reusita cu EL.

In film, tot despre chat e vorba, dintre un tip si o tipa, dar mai in varsta, semn ca tehnologia nu are limite in ani impliniti. De asta mi-am adus aminte de conversatiile din jumatea de ora o data la cateva zile. Pana la urma se intalnesc si au parte de… o surpriza( spus cu ton Badea style- search youtube daca nu stiti, fix asa: surpriza M.B.). Bineinteles ca sunt si tente sexuale, cand ati vazut ultima data un film fara aluzii la acest subiect? Daca nu va descurcati cu intelegerea limbii romane, filmul are si subtitrare. In engleza. Mai impuscati un iepure, mai invatati un cuvant nou, o ordine a topicii…

Voi va mai amintiti primele experiente cu internetul? Ce fel de oameni ati cunoscut dincolo de realitate?

P.S. Stiati ca o poza uploadata pe net si stersa ulterior, de fapt ramane pentru totdeauna in spatiul virtual?

Asa da!

Ma simt excelent si nu stiu de la ce. Am revenit la normal, dupa doua saptamani frumoase, cu si mai multe lipsuri, dar si adaosuri gen sesiune, insa tot bine ma simt. Nici macar cel care reuseste sa strice ziua unei persoane in 2 minute nu a putut sa ma duca intr-o stare nasoala.
Zilele astea am vizitat capitala Italiei, am mancat kile intregi de clementine si portocale, am baut ceai si vin la greu, am vazut cum sta treaba cu romanii din Roma: ‘ Hai fa(scobindu-se in nas intre timp) ca vin controlorii!’, dar si romani draguti, Coloseumul e preferatul meu, am facut poze, am surprins momente ciudate, am facut sport mergand pe jos si urcand scari( de aia aratau asa bine romanii:P), am reinceput sa beau cola, in ciuda lucrurilor rele care se spun despre aceasta bautura si am reintalnit niste prieteni vechi de care imi era extrem de dor.

Asa cum spuneam si mai sus, a inceput sesiunea. Pentru unul din examene trebuie sa-l studiez pe Pinocchio pe-ndelete, cu toate pataniile si intruchiparea umana a numeroaselor personaje, asa ca am inceput prin a reciti povestea. E fascinanta acum. Poate si inainte era, nu-mi mai amintesc, dar intr-adevar e educativa si foarte actuala. Papusica e uimitoare prin rapiditatea cu care se razgandeste. E mai sucit ca mine, insa il voi lasa pe el sa fie cel mai bun la asta. In paralel invat la psihologia persoanelor cu dizabilitati si citesc Zaharia Stancu cand sunt acasa, iar cand trebuie sa astept pe undeva scot repede din geanta ‘Varsta inocentei’. Daca tot am participat la lectii de istorie in ultimele doua saptamani, zic sa continui sa cunosc si sa invat lucruri noi.

Mai sunt 2 luni si vin acasa. Pe de o parte, sunt nerabdatoare. Sunt atatia oameni pe care abia astept sa ii vad. Dar stiu ca o sa-mi lipseasca prietenii de aici, marea, si tot ce inseamna Bari. Pe de alta parte, am auzit ca acasa nu e chiar atat de bine pe cat ar trebui, in strainatate sunt mai multe sanse de bunastare, am termeni de comparatie. Acum cel putin un an, spuneam ca nu vreau deloc sa plec din Romania, ca exista un job si pentru mine, ca lucrurile se vor remedia si ca totul va fi excelent. Ei bine, acum eu sunt cea care ii incurajeaza pe altii sa invete o limba straina, sa se gandeasca sa plece sau sa experimenteze bursa in strainatate, ajuta mult la multe.

Va doresc succes in sesiune si in tot ceea ce faceti.

P.S. ”Happiness is not something ready made. It comes from your own actions. ” Dalai Lama