Category Archive : Rețete personalizate-internaționale

Bunătăți la borcan pe abur

Uitându-mă la Masterchef Italia, am descoperit o tehnică de gătire de care nu auzisem și pe care nu mi-o imaginasem vreodată. Mâncare in borcan. Adică oala e borcanul. Se poate folosi această tehnică atât pe bain maria, cât și la cuptor sau microunde. Încă studiez tehnica și fac încercări, însă vreau să împărtășesc cu voi prima rețetă pe care am repetat-o a doua zi, căci ne-am lins pe degete. Coacerea în borcan inchis păstrează toate aromele și le îmbină acolo bine, cât să îți dorești să mănânci din borcan în fiecare zi, ceea ce am făcut și eu. Azi am gătit linte în borcan, am să revin dacă iese bun.

Read More

Rețetă ușoară de paste cu mazăre

Aveți nevoie de:

paste pregătite ca aici

o cutie de mazăre

o ceapă sau un cățel de usturoi

la alegere bucățele de carne pregătite in prealabil sau fâșii de șuncă presată

condimente (eu pun curry, turmenic, sare si ardei iute uscat, adica peperoncino)

 

E o rețetă foarte simplă, se face in aproximativ 20 minute.

Puneți oala cu apă pe foc, pentru paste. Între timp incingeți o tigaie cu puțin ulei de măsline (merită investiția), căliți ceapa tăiată mărunt sau usturoiul întreg (după îl puțeti scoate dacă vreți) cu putină sare. Când e gata, puneți și bucățelele de șunca pentru 2-3 minute, adăugați mazărea din cutie cu tot cu apă, dacă e nevoie mai adaugați puțină, însă mazărea se coace repede. Amestecați din când în când, până ce apa scade. Consistenta ar trebui să fie ca cea a mâncării de mazăre. Când pastele sunt gata, le scurgeți și le amestecați direct în tigaia în care ați pregătit mazarea.

Simplu, nu?

 

P.S. Poate pare nașpa, dar e foarte bun! Și eu m-am strâmbat prima oara când am auzit de paste cu mazăre, eram obișnuită să aud numai de paste carbonare si altele complexe.

Cum se gătesc corect pastele? 

Am observat de multe ori în ultimul timp că pastele tind să fie “maltratate” de către cei care susțin că le iubesc, așa că m-am hotărât să scriu acest mic ghid, sub atenta supraveghere a italianului casei.

Uitați tot ceea ce credeați că știți despre gătirea pastelor, ștergeți toate informațiile cu buretele. Înainte de a începe, vă recomand să cumpărați paste italienești, se găsesc destul de ușor. Pastele românești sunt bune doar în ciorbă.

Puneți la fiert o oală încăpătoare cu apă (1,5-2 L) și aduceți-o la punctul de fierbere, dacă va grăbiți puneți un capac. Focul să fie mediu spre mare.

Când apa fierbe, puneți un căuș de sare grunjoasă. Nu vă faceți griji, nu este multă: pastele nu absorb toată sarea, doar o mică parte. Apoi, cântăriți (până vă obișnuiți cu cantitățile, dacă le faceți des) câte 100g de paste pentru fiecare persoană care se așează la masă sau 80g dacă sunteți la dietă sau mâncați puțin. Aruncați-le în oală și respectați timpul înscris pe ambalaj, care variază intre 5-11 minute. Dacă le doriți al dente, așa cum ar trebui să se mănânce de fapt, lăsați cu un minut mai puțin. Oricum gustați pentru a vedea dacă sunt coapte.

Scurgeți apa și amestecați pastele gătite așa cum trebuie cu condimentul pregătit în prealabil.

Paste cu vongole

Gustul pastelor depinde foarte mult și de calitatea apei folosite la fierbere, de calitatea pastelor, de temperatura la care au stat până să ajungă la noi, etcetera, dar sigur sunt mult mai bune decât pastele clătite cu apă după ce au fiert 20 minute.

Vă las și un mic tutorial realizat de Casa Surace, despre cum să aruncați/mâncați pastele

Să aveți poftă! Voi reveni cu rețete de condimente ușor și rapid de pregătit.

P. S. Buon appetito, ragazzi!

Rețetă Tiramisù la pahar

Prăjitura aceasta simplă și gustoasă o fac destul de rar, pentru că sunt atâtea prăjituri bune și gustoase încât îi vine rândul o dată la câțiva ani.

Se spune că prăjiturile făcute de mine sunt bune, însă eu știu că nu sunt foarte arătoase. Nu înțeleg prea bine cum poate altă lume să le taie așa frumos, poate cândva o să prind și eu îndemânarea asta. Însă știu că îmi place mult să ornez prăjiturile în pahar sau bol transparent pentru că nu ies niciodată la fel și au efectul acela de curiozitate: ”Mm, iau putin de aici că are ciocolată, puțin de aici că are frișcă” și așa mai departe. E efectul acela: termini fără să-ți dai seama. Și după îți pare rău. Aia e, nu poți da timpul înapoi 😛

Read More

Cum sa gatim fara instrumente si fara multa bataie de cap

M-am nascut lenesa si pofticioasa. Eh, stiu, nu prea se potrivesc, dar din multe pofte si multa lene, a iesit ceva bun. N-a trebuit sa-mi iau tel, cantar de bucatarie si alte chestii care ar folosi unui bucatar amator, pe care sa le car de colo colo, caci m-am priceput sa fac prajituri bune sau mancaruri si fara!

Pana iti “formezi ochiul” dureaza putin, insa costul esecurilor nu sunt foarte mari. Doar te strambi putin la primele doua linguri si dupa ti se pare o bunatate gatita de cel mai priceput bucatar!

De exemplu, la clatite simple si bune e asa: sparg un ou, doua, depinde cate persoane trebuie sa manance, le bat cu doua furculite puse cu dintii una in fata celelilalte, astfel incat sa se incalece, pun un praf de sare, si faina din ochi cam cat sa se formeze un fel de cocoloase. Apoi torn lapte amestecand usor, pana cand obtin cantitatea dorita. Read More

Înnebunită după creveţi

Am descoperit, în sfârşit, creveţii. Înainte îi cumpăram decorticaţi, în vid, de la supermarket. Îi aruncam peste orez fiert şi parcă nu simţeam nicio bucurie. Ei bine, omul cât trăieşte învaţă şi aşa am evoluat şi eu. Am redescoperit raionul de peşte proaspăt din piaţă. Barezul de la care am cumpărat azi era foarte amabil, îmi purta de grijă cu bagajele şi portofelul. Mi-a părut rău că n-am luat şi nişte calamar. Data viitoare vă spun ce am mai născocit cu alte fructe de mare.
Acum, creveţii îi cumpăr întregi. Mi-a fost scârbă la început, dar acum sunt obişnuită, că merită să le văd căpăţânile pentru rezultatul final: corpul fraged pe papilele mele gustative şi în stomacul meu. Pentru ca lucrurile să meargă şi mai bine, am învăţat să îi curăţ cu furculiţa şi cuţitul. Ştim că sunt făcuţi când carapacea se desface foarte uşor.

Azi i-am făcut aşa:

3 căţei de usturoi i-am pus de la început în ulei de măsline, am pus şi ciuperci champinion tăiate pe jumate, iar când au început să prindă culoare am pus şi nişte vin roşu, după care am adăugat creveţii spălaţi bine în prealabil, într-un vad de paste. I-am pus întregi, că evit să îi ating cu mâinile. Ciudat, nu? că după doar îi mănânc… Un praf de sare, puţin rozmarin şi pudră picantă din ardei ca să dea gust.
I-am lăsat aproape 10 minute, că au fost cam congelaţi din cauză că a fost frig. De obicei se fac în 5 minute şi în zece minute deja sunt mâncaţi.
Dacă vă e prea foame sau poftă, îi puteţi trânti simplu în puţin ulei cu usturoi. La fel de buni. 6-7 minute.

P.S. Evident că n-am poze, au fost devoraţi!

Complimente bucatarului

Pentru ca ieri am avut o sedinta, a trebuit sa ramanem (cei de la asociatie) la locul de munca sa mancam. Cum nu mi-ar fi ajuns o ora sa gatesc si sa indes in stomac, am preparat de acasa ceva, cu o zi inainte, la ora 00:00. Atunci mi-am amintit.

Nu m-am chinuit prea mult, multi dintre voi stiti cat de ciudat gatesc eu, de obicei cu ce am prin frigider si cred eu ca se potriveste astfel incat sa nu provoace dureri stomacale.

La ora aia, aveam doar varza de Brussel. Am pus orezul la fiert, varza impreuna cu el putin mai tarziu, iar a doua zi, dupa ce l-am incalzit, am pus o conserva de ton.

O colega a gustat si a spus ca e foarte delicat pranzul meu (cel mai frumos compliment primit vreodata vizavi de mancarea mea), iar o alta persoana care a mancat o portie intreaga a afirmat ca e cea mai sanatoasa masa pe care a savurat-o in ultimele multe luni. Sa stiti ca nu parea prea fericit, mergea mai bine ceva prajit, probabil, insa eu tot m-am bucurat pentru aprecierea facuta.

 

P.S. Bucatarul mai da si gres uneori.

O şaorma cu de toate!

Ieri, voința mea și-a spus din nou cuvântul. După ce am ţinut o zi întreaga o cutie mică de Cola nedesfăcută (pentru că n-am avut timp să o beau, de fapt) am stat la masă cu mulţi oameni care mâncau şaorma şi  sandvișuri. Am fost întrebată dacă vreau să mi se comande, după dacă vreau să gust, însă de fiecare dată am refuzat frumos.
Chiar am trecut pe lângă Ando’s în drum spre casă şi n-am fost tentată să intru (pentru că era coada super lungă chiar şi la 23:00).
De dimi am dat târcoale frigiderului, l-am închis, l-am deschis, mi-am imaginat reţete şi parcă nu ieșea nicio combinaţie pe placul meu. M-am răzgândit de câteva ori după care mi-am amintit că voiam să mănânc o şaorma azi. Am închis iar frigiderul după care mi-am amintit că eu mănânc sănătos.
Erau câteva lipii prin casă, o roşie tăiată deja, eu aveam ciuperci și măsline, iar pe interiorul uşii frigiderului zăceau niște ouă.
Noh,  tot ce trebuie pentru o şaorma cu de toate. Am pus ciupercile tăiate mărunt într-un castronel cu puţin ulei de măsline,  oul la fiert,  am tăiat roşiile şi măslinele, 2 felii de caşcaval și două se șuncă presată,  am uns cu puţin suc de roșii lipia încălzită în prealabil și următorul pas a fost rularea la care trebuie să mai exersez mult. A fost delicioasă,  nu știu când s-a terminat.
O recomand cu drag în locul celei cumpărate indiferent de unde. Acasă sigur va ieşi cu mai multă carne şi mai puţine legume, va ieşi exact așa cum vă place.

P. S.  Şi cu asta nu-mi mai trebuie şaorma încă un an de acum încolo. Și-am încălecat pe-o şa și v-am spus reţeta așa.

Prajitura rapida si foarte buna

E cea mai simpla reteta de prajitura pe care o cunosc, Din pacate, nu va pot da gramaje, depinde de cate persoane sunt, de cat de mare este vasul in care o veti aranja.

Pentru prepare e nevoie de biscuiti (digestivi, populari), unt, frisca, marscarpone (sau ceva asemanator, cremos) si doua iaurturi cu fructe.

Biscuitii se piseaza, iar untul de topeste (chiar si la microunde daca aveti). La un pachet de biscuiti cam o jumatate de pachet de unt. Se amesteca, iar rezultatul se intinde intr-un vas. Batem frisca, o amestecam cu doua lingurite de zahar, in functie de preferinte, dupa care folosim cu o lingura de lemn pentru a o amesteca cu marscarponele si iaurtul cu fructe. Se intinde deasupra blatului de biscuiti si se da la rece cateva minute (chiar si la congelator 10 minute, daca aveti musafiri surpriza).

Va garantez ca e delicioasa! Incercati!

P.S. Oare poate fi considerata raw? Nu trebuie foc, mai ales daca o faci intr-o vara caniculara :D.

Strategie de marketing la piață

Mă dusei azi la piață, ca tot omul de rând. ”Vreau și eu niște spanac, legăturile astea de pătrunjel, câteva mere și îmi aleg și câțiva morcovi, vă rog”, zic. ”Sunteți vegană?”, mă-ntrebă el.

Mă uit super surprinsă, că e o chestiune relativ nouă și uneori subestimăm oamenii din jurul nostru. Zic ”nu, mănânc și crud, dar nu am eliminat din alimentație ouăle, laptele… doar carnea…mănânc rar, ca să mai iau și eu o proteină”. Zice ”eu cred că cei care mănâncă doar sucuri d-astea și legume crude , cam exagerează (știa de la cineva care mereu cumpără de la el, cineva full vegan). Dacă nu vrei să te îmbolnavești de la chimicale, te duci la o fermă și îți iei de acolo o găină. Noi creștem și porci, și găini…uitați, dacă vreți pătrunjel proaspăt, ieri l-am scos din pământ.”

Așa ceva… să ai o discuție ”vegană” la piață nu mă așteptam. Încă puțin și făceam schimb de rețete. Domnul vânzător încuraja consumul de fructe și legume, dar nu așa, toată ziua, ca alții. Oare făcea asta pentru vânzare sau chiar credea ce spunea? Asta da strategie…să cunoști ultimele tendințe culinare și să-ți atragi clienții cu o simplă conversație. Data viitoare vor veni să te întrebe ce mai consumă alți vegani.

P.S. Să vă arat cel mai verde suc de-al meu de până acum. Aproape de culoarea bradului. Am pus spanac și frunze de ridichii, n-a fost așa rău precum mi-am închipuit. Data viitoare pun mai multe.

2013-03-25 15.17.30