Category Archives: Cose della vita

100 frici

E atat de greu sa-ti tii in frau gandurile rele, impulsurile nesanatoase, ticurile enervante si emotiile apasatoare. Cred ca fiecaruia dintre noi i-a fost cel putin o data in viata frica de intuneric, daca nu inca persista aceasta fobie, si dupa 20 ani de viata pe Terra.
De ce atat de dificil sa te redresezi, mai ales cand cunosti defectele acestea care ii pot deranja pe altii sau care pot naste alte probleme, sau a le adanci pe cele prezente?
Desigur, provenienta tuturor este conectata la ceea ce vedeam in copilarie, cum asociam imaginile cu ce auzeam, desenele acelea minunate neadecvate varstei, mastile de gas de pe vremea lui Pazvante chioru’, debaraua de pe hol si camara din bucatarie, luminile care apar pe pereti noaptea( va amintiti de Sfantu’ Gheorghe care aparea sub forma de cerculete colorate in casa unor oameni credinciosi din nu-mi aduc aminte ce oras?), mosu’ cu sacul de purici, bau bau si baba Cloanta, catelul rau, ‘Hi, i-auzi, cine ciocane la usa?’, filmele cu PAPUSA Chucky( Doamne ce mai fugeam seara pe scari cand ma intorceam de afara, de frica sa nu fie in spatele meu si sa ma alerge) si cu Candyman( nu stiu sigur daca asa ii zice, i-am povestit unui amic frica de omu asta cu carlig in loc de mana care atarna femei in el si a zis ca asa il cheama, insa numele nu mai conteaza, mai ales acum cand faptele sunt consumate) sau filmul( pe care l-a gasit tata de curand si cica e comedie, insa eu l-am perceput ca film de groaza, la cei 5 ani ai mei-atat aveam cand l-am vazut) cu cele doua prietene care se certau din cauza unui tip pe marginea pisicinei, iar una dintre ele o impusca pe cealalta in burta, aceasta din urma ramanand cu o gaura prin care se putea vedea pe partea cealalta, plus multe altele de care nu-mi amintesc acum, poate intentionat-fiind destul de tarziu. Daca va mai amintiri fricile din copilarie, mi-ar place sa mi le impartasiti.
Sa nu mai vorbim de frica de a dormi singur, frica pe care personal si acum o am, desi foarte rar e cineva langa mine. De ceva timp ma multumesc si cu sa fie cineva in camera cu mine, sau in casa cu mine( cea din urma o apreciez de putin timp, pentru ca s-a intamplat curand sa raman in ditamai apartamentul de 3 camere si totodata in imensul bloc in care traiesc singura singurica)
Solutia? In ultima instanta psihologul, in prima instanta expertul din voi. Va cunoasteti cel mai bine si va puteti controla mintea, modela si aduce pe drumul cel drept.

P.S. Din motive de siguranta, aud si vad numa’ ce-mi convine!
P.P.S. Sunt pe trecute fricile mele. Tie de ce-ti mai e si acum frica?

Mici surprize din cand in cand

2 Replies

Cand ai trimis ultima data o scrisoare? Maine, in drumul spre biblioteca, voi ‘poposi’ la posta pentru a trimite una. Cred ca e prima pe care o expediez. Pana acum am trimis doar vederi cu cateva salutari, primele pe vremea cand mergeam in tabere, la Navodari.
Mi-a luat ceva sa o compun, pentru ca atunci cand scrii nu exista backspace, dar exista alte foi goale, dornice de a fi umplute cu litere, randuri ondulate si ganduri sincere.
Dar ce ne facem cu scrisul? Atunci cand scrii prea mult la tastatura, cand ai examene orale, iar pe ciorne mazgalesti doar cat sa intelegi tu pe moment, pun pariu ca peste o saptamna te-ai intreba ce anume ai vrut sa scrii. Ca atunci cand citesti sms-urile trimise in urma cu un an de zile: ‘Ce o fi inteles omu’ ala ca nici eu nu stiu ce am vrut a spune’. Oare asta sa fie superficialitatea?
Personal, pana acum ceva timp, nici unde se scrie expeditorul si destinatarul nu stiam, insa am aflat de la cei mai intelepti ca mine. De asemenea, frumos ar fi sa fie scrisa cu un stilou, ii da un plus de personalitate, iar neaparat data scrierii, orasul in dreapta sus, iar la sfarsit, semnatura voastra. Cel mult doua P.S.uri.
Mi se pare o metoda extraordinara de a-ti surprinde un amic, iubitul, mama sau tatal. Ce daca stau in aceeasi casa cu voi? Zambetele sunt binevenite oricand. Un motiv in plus nu strica.

Spor la scris si la citit:P.

P.S. Verifica-ti cutia postala:)

Atunci când iubeşti -Eu ma gandeam, tu te gandeai?

1 Reply

Suntem cu toţii în căutarea acelei fiinţe unice care va aduce în viaţa noastră ceea ce ne lipseşte. Iar dacă nu reuşim să o găsim, nu ne rămâne decât să sperăm că ne va găsi ea pe noi…Nu ştiu dacă ar trebui să ne considerăm norocoşi că am găsit-o. Poate este mâna destinului, iar noi, pioni anonimi pe imensa tablă de şah a lumii, nu avem niciun merit că am găsit-o. Sau poate tocmai tot ceea ce am făcut sau am decis în viaţă a făcut ca noi să ne întâlnim sufletele pereche. Sau pur şi simplu Universul a complotat si ne-a adus împreună.

Nu iubirea este liantul cel mai puternic dintre doua fiinte, ci sexul [Tarun J. Tejpal]. In secunda in care ai realizat ca te-ai indragostit, fiinta ta incepe sa se transforme. Si fizic si mai ales psihic. Ochii au o scanteie nebuna. Se spune ca zambesti din priviri si este adevarat. Inima iti bate nebuneste gata sa-ti rupa cutia toracica si sa iasa, asezandu-se in palmele persoanei pentru care esti gata sa-ti dai viata. Nu o cunosti de mult, dar simti ca va cunoasteti de-o viata. Sau poate in alta viata, in alt univers sau in alta versiune a realitatii, ati mai fost impreuna. Ar fi o explicatie, avand in vedere ca ai cunoscut-o in urma cu cateva zile si esti gata sa faci orice pentru ea, inseamna ca merita. O spune si stomacul tau, acest borcan in care zburda fluturi. Nu este logic, dar este demonstrabil.

Iubesti atunci cand dimineata iti dai seama ca iti este dor de persoana iubita. Pentru ca nu ai mai vazut-o de cateva ore, desi impartiti acelasi pat. Iubesti atunci cand consideri ca iubita ta arata cel mai bine dimineata, somnoroasa, naturala, cu parul valvoi, cu ochii lipiti si cu buzele uscate. Si nimic nu se compara cu chipul ei somnoros: o contopire perfecta intre gingasie, oboseala, nervi, naturalete si sinceritate. Poti sa rezisti tentatiei de a o saruta? Nu, nu ai cum. Iubirea nu se exprima in cuvinte, iubirea se demonstreaza cu fiecare gest facut, cu fiecare gand pe care-l ai, cu fiecare fir de par care tremura. Iubirea se simte. Atat!

Iubesti atunci cand traiesti relatia ca si cum ai sti ca maine unul dintre voi se va stinge. Iubesti atunci cand oferi totul, fara sa ai rezerve. Cel care iubeste gandind ca are toata viata la dispozitie sa ii arate persoanei iubite dragostea lui, inseamna ca nu iubeste. Dragostea nu inseamna sa fii rezervat, ba din contra: dragostea inseamna sa scapi de inhibitii, de zidurile imaginare ale normalului. Dragostea inseamna evadarea din corp. Trecerea sufletului intr-o alta realitate, nu a ta, nu a ei, ci a voastra. Numai cine iubeste intelege cu adevarat faptul ca nimic nu mai este al lui, totul este al vostru.

Iubesti atunci cand toate momentele din viitorul imaginat te gasesc de mana cu persoana iubita. Iubesti atunci cand zambetul persoanei pe care o iubesti face cat toti banii din lume ridicati la puterea infinit. Nu iubeste cine are impresia ca nu mai are timp pentru el, ca relatia pe care o are ii ocupa tot timpul. Iubeste cine transforma fiecare minut in ora si fiecare ora in zi, alaturi de sufletul sau pereche. Albert Einstein spunea, in incercarea de a defini relativitatea, ca o ora petrecuta langa o femeie frumoasa, o vom percepe ca pe un minut, in timp ce un minut in contact cu o soba fierbinte, il vom percepe ca pe o ora. Iata secretul celui care iubeste cu adevarat: transforma o viata in doi intr-o eternitate.

Iubesti atunci cand ti se pare ca “Te iubesc!” exprima mult prea putin in comparatie cu ceea ce simti tu. Cel care nu spune “Te iubesc!” nu inseamna ca nu iubeste. Poate ca si-a dat seama ca “Te iubesc!” spune prea putin. Si atunci nu o mai spune, doar o simte, iar ceea ce simte nu a fost inca definit in cuvinte. Iubeste cel care isi asculta inima, nu cel care incearca sa gaseasca o justificare a faptelor sale. Iubeste cel care vorbeste cu sufletul, nu cel care produce avalanse de cuvinte. Uite-te in ochii mei! Simti? Si eu! Nu sexul este liantul cel mai puternic dintre doua fiinte, ci iubirea [acelasi Tarun J. Tejpal].
[Pentru “Ea”]
Morala: Poţi face orice, poţi gândi orice, poţi crede orice, poţi avea parte de toată ştiinţa lumii – dacă nu iubeşti, nu eşti nimic!

P.S. Acest articol nu-mi apartine, desi mi-ar fi placut.
P.P.S. Imi voi lua revansa, intr-o zi.

Sursa: Link

Ne place sa sune pompos

Citatul zilei

Desigur!

3 Replies

Hei, oameni buni, ce s-a intamplat cu voi? Faptul ca o mica parte dintre noi isi aminte zilnic cat de norocos\norocoasa a fost sa-si gaseasca ‘jumatatea’ din povesti, asta nu inseamna ca noi, ceilalti, fara jumatatea suprema nu avem nevoie de o zi in care sa ne amintim ca iubim si suntem iubiti. In plus, e un prilej sa petrecem mai mult timp ca de obicei impreuna, in ciuda tuturor lucrurilor care ne stau in cale sa facem asta asa cum am vrea.

Personal, mi se pare o idee foarte draguta sa fie o zi numai si numai a amorului. Daca n-ar fi, am lasa-o pe maine, si nu s-ar mai povesti. Sunt de acord ca si in alte zile, care nu se numesc Valentine’s Day sau Dragobete- pe romaneste-, avem momente frumoase impreuma, insa nu e ziua dragostei. Asa cum primim cadouri si cu alte ocazii decat ziua de nastere sau onomastica.

Imi amintesc de aproape toate Valentines-urile. In clasa a saptea, fix acum 7 ani, a fost prima zi sarbatorita, putin anticipat, fiind vineri si sambata -14 weekend, deci imposibil de a ma vedea cu prietenul de atunci. Anul urmator, asa cum era obiceiu, am primit ceva frumos de la un tip care nici macar nu beneficia de atentia mea oficiala, insa m-am bucurat de micuta surpriza- si acum o mai am in sertarul din biroul verde. Dupa, in clasa a noua, a fost prima iesire in oras de Valentine’s, intalnire la care am intarziat 30 MINUTE!!( era la fel ca acum afara, sa-mi fie rusine, insa dragutul m-a asteptat), dar a meritat- fusesem la shopping, tipic feminim, radiam. Am mancat la Cocosul Negru, pe bulevard, o excelenta pizza. Urmatoarele dati intr-adevar, nu mi le mai aduc aminte atat de bine, insa nu pentru ca n-au fost interesante, ci pentru ca au fost sarbatorite fara nimic extrem de deosebit.
In schimb maine, voi petrece impreuna cu cealalta jumatate a mea, probabil nutrindu-ne cu un panzzeroti, eventual o cola- ca doar e sarbatoare. Cat de romantic poate fi asta, in fata calculatorului, vizionand un film sangeros?

P.S. Unde dragoste nu e…producem.

Trei

5 Replies

De obicei cunosc oameni noi, interesanti, prin prisma chestiilor in care nu ma pot abtine sa nu particip, chiar daca am mai facut-o inainte de zeci de ori. E ca si cum as sti ca am ciocolata in dulap si nu m-as apropia de ea, desi nu e niciun lacat sau vreun impiediment.
De cinci luni, mereu sunt surprinsa de oameni impresionanti. In general, raman cu gura cascata cand aud cate limbi straine stiu unii dintre ei. De exemplu, am cunoscut de curand o tipa super din UCraina, care studiaza in Germania, e cu Erasmus in Italia si stie sa vorbeasca asa: ucraina, rusa( tatal ei e rus, deci a invatat 2 limbi deodata cand era mica, deci are 2 limbi materne), germana, italiana, engleza- of course- si poloneza-e foarte asemanatoare cu ucraina. Cat de tare? Curand va veni in vizita in Romania, deci cine vrea s-o cunoasta de seniorina poliglot sa stea pe-aproape, caci rar se intalnesc oameni ca ea. Nu va imaginati ca e vreo tocilara, e inalta, parul roscat, lung si drept, are un zambet dragut, e slaba cat s-o ia vantul din Bari pe sus intr-o zi minunata de iarna, merge la partyuri, lucreaza in Germania, ajuta oamenii prin actiuni de voluntariat, iar lista poate continua. Ceea ce vroiam sa subliniez e cate limbi poti sti. Si noi ne chinuim sa invatam una. In mintea umana incap atatea informatii, doar ca ne limitam, complacem si multumim cu putin, asa ca nici nu ne dam seama cate putem realiza cu viata noastra. Cand e ultima data cand ti-ai umblut memoria cu prostii? Recunosc, si eu stau si analizez, adun, scad si inmultesc franturi nerelevante, dar, azi ceva s-a schimbat. Filtrez mai mult informatiile, procesez inputurile si le impart in bune si rele. Curand probabil voi invata putina araba, macar sa scriu, am gasit un profesor.
Nu ma mai multumesc cu romana, engleza si italiana( putinul de spaniola nu il socotesc)

P.S. Sok nyelven tanult!

Atunci cand dispare

2 Replies

De o saptamana ploua continuu aici, asa manifestandu-se iarna: un pic de frig, ploi marunte si neintrerupte doar de rafale de vant. Venind in minunatul oras maritin pe timp de vara, am adus haine destul de subtiri, mai ales ca trebuia sa stau 3 si nu 5 luni, -luand in considerare si clima, desigur- asa ca saptamana trecuta a trebuit sa merg la shopping de accesorii de iarna. Globul de cristal e in vacanta, asa ca n-am prevestit ca va expira abonamenul la internet si ca se vor termina in tot orasul cartelele pentru reincarcare, altfel m-as fi dus in cele doua zile fara prin magazine. Biblioteca cu sala de lectura si calculatoare conectate la internet era inchisa, pe motiv de vreme rea (???), de invatat imi trebuia ce nu aveam, asa ca aveam o gramada de timp la dispozitie pe care trebuia sa il umplu intr-un mod creativ, folositor si placut. Cu bucataritul am lasat-o mai moale, dupa cateva incidente, iar brusc mi-am amintit de perioada cand lucram la facepainting.

Eram in Campina, iar la zilele orasului se tinea un concurs de pictura, cu oameni talentati ce trebuiau a surprinde momente din timpul festivalului. In prima zi, adica vineri, o doamna draguta s-a gandit sa picteze o scena de ‘mascare’ -cum intreabau unii parinti copiii: ‘Vrei sa te maschezi si tu?’-, iar a doua si a treia am stat chiar langa un stand unde se vindeau tablouri. Domnul de acolo – un domn un varsta cu barba alba si lunga, foarte simpatic, de altfel-, vazand ‘operele mele’ de caini, pisici si printese sclipicioase, m-a incurajat sa pictez/desenez si pe hartie. I-am explicat ca, de fapt, n-am atata talent, e doar o simpla intamplare ca imi ies frumos picturile pe fetele gingase ale copiilor. A institat cu incurajarile pana i-am promis ca voi incerca, si ca daca ne vom intalni intr-un an ulterior, ii voi si arata chiar( acum imi pare rau ca nu am facut schimb de adrese).

Cum ziceam, fiind fara internet, am zis sa ma tin de promisiune ca alta treaba n-am. Am deschis doua poze din pc si m-am apucat de tras linii. In creion, fara guma de sters si fara vreo ascutitoare- deci am folosit diferite numere de creion fara sa am mai multe de unul. Pentru primele mele ‘portrete’, eu zic ca eu iesit destul de bine, insa mai exersez, poate voi participa si la un curs pentru ceva notiuni de baza.
In rest, am citit Zaharia Stancu- cum de altfel sunteti obisnuiti-, am fost la biblioteca dupa cele 2 zile in care a fost inchisa, iar ieri, inainte de examen, socializam la petreceri( se pare ca mi-a prins bine socializarea asta, am luat nota maxima- pe stiute). A, si am impachetat cadoul foarte frumos, timp de vreo 20 minute- cu fundite, cu carlionti si hartie imbulinata.

Asa da creativitate.

Voi ce faceti cand nu aveti acces la net?

P.S. Am lipsit 2 zile si FB si-a schimbat iar fata.

Simplu

De ce nu povestesc oamenii

1 Reply

E criza. Pana si criza de cuvinte. Sau de prienie. Anii astia aduc invidie. Multa invidie, un munte de invidie. Pe sistemul orice spui poate fi folosit impotriva ta. Si asa este. In cizma, oamenii sunt naivi spre deosebire de noi, povestesc mereu, stau la palavre, acorda timp celorlalti. Se intereseaza de soarta ta, te ajuta, se bucura sincer pentru reusita ta. Chiar te incurajeaza in tot ceea ce faci. E lipsit de sens sa te ascunzi de ei, nu iti vor raul. Inainte si noi eram simpatici, si noi mergeam mereu in vizite, aveam multi prieteni si sarbatoream impreuna evenimentele fericite. Acum facem selectii de selectii, uitam sa zambim, sa fim empatici, ne gandim doar la noi. Oare doar noua ne este rau? Oare nu ne-ar fi mai bine daca am fi mai aproape de cel de langa noi? De ce sa nu impartasim experientele noastre si celorlalti? ‘Invata din greselile altora, tu nu ai timp sa le faci pe toate’. Eu cred ca ar fi si o cale sa ne eliberam de fustrarea aia pe care o acumulam mereu cand tinem in noi, de frica sa nu fim atacati de alti oameni, nu de animale salbatice.

Ce ar fi ca de azi inainte sa zambim mai des? Poate cu caldura unui zambet sincer se topeste si zapada. Ce ar fi sa ne descretim fruntile? Sa vorbim cu un copil sau cu un batran, chiar daca nu ii cunoastem. Sa ‘ne bagam in seama’ in sensul bun. Sa fim mai optimisti. Sa gandim mai deschis. Sa imbratisam viata. Sa spunem ‘Te iubesc'( si de asta ne e teama, daca te ia cumva de prost? sau daca nu ii mai pasa atat acum, ca stie asta?). Ce ar fi sa vorbim cu prietenii de care n-am mai auzit de o bucata buna de timp? Sau sa ne exprimam creativitatea mai des?
Pana la urma, de ce ne pitim? Mi-ar placea sa fim mai uniti. Ce ziceti, se poate?

P.S. De cand nu ne-am mai auzit? Hai la o cafea 🙂