Ok, am vazut destule insulte la adresa asistentilor SOCIALI, care saracii au invatat cate trei ani si au dat o gramada de examene la facultate, plus doi ani de master unii dintre ei, tot cu o gramada de examene si proiecte la activ, idei si prezentari- pentru a nu sublinia si pe blogul meu care este diferenta dintre asistentii SOCIALI si cei MATERNALI.

Ei bine, una deja am spus-o. Asistentii SOCIALI urmeaza macar o facultate , daca nu si un master (Atentie! nu confundati nici cu lucratorii sociali, care au urmat doar un curs de cateva luni, nici pe departe atat de elaborat precum programa unei facultati). In cadrul facultatii de asistenta sociala, studentii trebuie sa participe la cursuri si seminarii pentru a intelege lumea oamenilor care au nevoie de asistenta pentru a isi desfasura viata intr-un mod decent si uman.

La sfarsitul fiecarui semestru, pentru fiecare seminar, uneori si pentru sfarsitul cursului, studentul trebuie sa vina cu o idee noua de proiect, pe care sa-l scrie, sa faca cercetari pentru a putea scrie un proiect, si asa mai departe, deci e de munca.

Continue reading →

Ultima mea pasiune a venit odata cu invitiatia unui prieten de a juca fotbal o data pe saptamana. Invitatia nu era pentru mine, insa cu ochii mari si sclipiciosi am intrebat: “Pot veni si eeeu?”.

Am avut noroc, echipele erau mixte, dar nu mixte in ale experientei, ci in ale sexului. Joaca fete si baieti cot la cot. Pare dificil sa fii intr-o echipa cu necunoscuti, pe cand tu n-ai mai atins o minge cine stie de cand, crezand ca ei sunt inzestrati cu talente exceptionale, insa lucrurile stau altfel in realitate.

In cazul meu, baietii sunt intelegatori cu stangacia fetelor, dau pase la toata lumea, iarta cand, din greseala, mingea ajunge la adversar si nu se supara daca lovesti pe langa poarta. In mod ciudat, toate greselile astea te motiveaza. Te motiveaza sa alergi mai mult si sa navalesti peste adversar sa-i “furi” mingea. Sa faci scheme, sa pasezi mingea cu calcaiul, sa dai cu capul, sa opresti mingea inalta cu umarul, genunchiul, burta, fundul.

Continue reading →

Dacă în “tinerețe”  eram pentru viața sănătoasă și complet împotriva băuturii gazoase de orice fel, ei bine, de câțiva ani sunt dependenta de Coca Cola. Nu fanta, nu Sprite, nu altceva. Dacă tot beau tâmpenii, beau cola.
Probabil ați observat  ca au apărut sticlele de cola mai ieftine care promit să fie foarte fidele gustului original.
Asa cum mi-a promis și mie bărbatul casei ca o alta cola e la fel cu Coca Cola. Fiind în magazin această conversație despre veridicitatea negrului lichid, m-am lăsat convinsă să luam ȘI o sticla din cealaltă. Cu condiția ca eu sa nu ma ating de ea, impusă de mine, căci doar gândul ca e fake ma face să mă strâmb. Continue reading →

Uneori ne suparam. Uneori suparam noi. Uneori suntem suparati. Cumva, e inevitabil.

Suntem tot mai stresati, vedem prea multe povesti cu final nefericit, ne gandim cum a fost relatia trecuta si ajungem la momentul acela cand ne imbufnam. In functie de fitilul celuilalt, situatia se rezolva mai devreme sau mai tarziu.

Zilele trecute mi s-a intamplat sa ma supar. Si am stat asa pana cand cineva din trecut s-a intors.

Iar noi am invatat ca trecutul ramane in trecut, asa cum ce se intampla in Vegas ramane in Vegas. Continue reading →

Am inventat un cuvânt, pentru titlul acestui post pentru că nu ştiu şi nici măcar nu mă interesează cum se numeşte perna aceea care simuleaza imbrăţişarea unui bărbat (pernă care îmbrăţişează bărbaţii nu am văzut, doar păpuşi care simulează altceva, deh, fiecare cu ce il doare).

A postat o tipă-evident, ditamai articolul pe tema acestei perne, în care, pe deasupra, le-a tagat şi pe prietenele ei. Prietene-bine zis, care s-au înghesuit să comenteze:

„Nu sforăie”

„Nu e murdar”

„Nu vorbeşte”

„Fără barbă” (Adică ţi-l alegi cum vrei)

„Nu trebuie să pregăteşti mâncare sau să îi calci cămăşile” (!!!!!!!!!) Tipa e şi căsătorită, cu copil. Aşa, cât să ştiţi cui aparţin aceste declaraţii.

Continue reading →