Category Archives: Esențialul de azi

Despre cum arată o zi perfectă

Când e ultima oară când aţi considerat că aţi avut o zi perfectă? Şi ce înseamnă perfect?

Vă ilustrez o zi perfectă, adică ziua de azi.

M-am trezit mai devreme, ca să reuşesc să fac tot ceea ce mi-am propus, însă am zăbovit în pat mai mult decât mi-am planificat, ajungând, în final, să am acelaşi timp pe care l-aş fi avut dacă îmi respectam programul zilnic. Cu această ocazie, mi-am demonstrat a n-a oară că ştiu să-mi gestionez timpul astfel încât să mă incadrez perfect în limitele impuse de ceas. Aşa că într-o oră am făcut câte nu vă imaginaţi că ar putea face cineva, mai ales o persoană de sex feminin, şi eu sunt surprinsă că am ajuns la studio în timp util, ba chiar am fost prima ajunsă, cu toate aranjările de rigoare pentru apariţia în cadrul emisiunii ”Cafeaua de 10”.

Aşa că, iată-mă vorbind despre asociaţia Arena, timp de două ore, alături de prieteni vechi şi noi, în faţa camerelor de luat vederi.

Mă găsiţi pe www.columnatv.ro, secţiunea Cafeaua de 10.

Primul obiectiv atins.

Abia ajunsă acasă, au sunat prietenii din Braşov că au sosit în cetatea noastră . Ne-am întâlnit şi am reuşit să facem dintr-o după amiază obişnuită, una de pomină. Am glumit, am făcut sute de fotografii şi, în acelaşi timp, am făcut mişcare, recompensată cu un ospăţ gustos la un local din vecinătatea parcului înverzit.

Numai bine ne-am încărcat bateriile pentru …(se bat tobele…) Seara de carte Târgovişte.

Deşi mulţi au anunţat că vin şi puţini au ajuns, am reuşit să ne simţim bine, să ne împrietenim şi să vedem ce se întâmplă cu adevărat la o seară de carte. Am depănat amintiri, despre cum ajuns în acest grup şi despre cum am început să citim mai degrabă de dragul persoanelor din grup, decât de dragul cărţilor, orice pentru a fi împreună cu oameni frumoşi, educaţi şi iubitori de cultură.

În final, am alocat 10 minute prezentării unei cărţi care nu era programată, dar care mi-a plăcut enorm şi despre care am mai scris aici, iar Radu, fondatorul grupului Seara de carte, a făcut o legătură foarte frumoasă între ceea ce am povestit şi ceea ce ne-a adus azi împreună în holul bibliotecii judeţene. Aşa cum personajele au ajuns să se căsătorească datorită unui impuls venit din partea unei persoane terţe, aşa şi noi am ajuns aici în urma unui impuls, a cuiva care ne-a impins de la spate să ne răsplătim curiozitatea cu o seară deosebită, în preajma persoanelor care vor să socializeze, să discute şi să depăşească grijile zilnice.

Din punctul meu de vedere, prima ediţie seara de carte a fost extrem de reuşită, iar membrii Serii de carte Braşov merită o plecăciune pentru efortul depus de a ajunge la Târgovişte, pe serpentine, doar să fie alături de un grup nou născut, educaţie din educaţia lor.

Eu zic că a meritat timpul petrecut azi împreună, iar pentru cei care vor să participe şi nu au ajuns astăzi, vă invit să vă alaturaţi grupului seara de carte Târgovişte şi să urmăriţi pagina noastră de facebook, dar şi siteul oficial.

Vă reamintesc linkurile:

http://www.searadecarte.ro/

pagina de Facebook:

https://www.facebook.com/pages/Seara-de-carte-Targoviste/283669748466369

Grup Facebook:

https://www.facebook.com/groups/259993454179884/

P.S. Ultima mea zi perfectă a fost acum două duminici, a voastră când?

Poanta cu copiii

Trecând pe la cofetarie, mi-am amintit de o glumă de clovni, inspirată din realitate, din păcate.

”Copii, fiindcă aţi fost cuminţi, astăzi mergem la cofetărie să vedem cum mănâncă lumea prăjturi!”

E bancul de criză. Si mi se pare amuzant de fiecare dată când îl spun.

P.S. Eu am primit un ecler azi, oare de ce?

Citatul umanitatii

Pentru ca n-am partea a doua a cartii “Nimic decat placere“, mi-a picat in mana Rousseau. Confesiuni. Am gasit citatul asta care mi-a placut foarte mult. Se potriveste cu asistenta sociala, dar si cu bunatatea din fiecare dintre noi. Suna cam asa:

Unul din rezultatele bune ale actiunilor frumoase este ca inalta inima si o indeamna sa savarseasca altele si mai frumoase: caci asa este slabiciunea omeneasca, sa numere printre actiunile frumoase abtinerea de la raul ispitit sa-l faci.

Cam are dreptate. Cati dintre noi facem fapte bune doar asa, ca e maine miercuri? Cati dintre noi bagam mana in sacosa abia umpluta dupa o vizita la supermarket ca sa dam singura paine cumparata unui amarat?

Cele mai mari fapte bune sunt facute dupa ce avem un necaz. Sau dupa ce facem ceva rau. Oricum, dar cu un motiv bine intemeiat.

P.S. Sau pentru ca avem prea multe chestii materiale!

Nimic decat placere

Tocmai am finalizat de citit prima parte a unei povesti structurata in 4 carti,  scrisa de Nora Roberts.
Am primit cartea de la o prietena care era sigura ca imi va placea. Si nu a gresit deloc.
Actiunea se invarte in jurul unei situatii de adoptie a unui baiat de zece ani, ajuns intr-o familie de 3 frati maturi si un tata. Batranul decedeaza in urma unui accident, iar procesul adoptiei ramane in sarcina celor trei barbati. Legal, de acest proces se ocupa o domnisoara asistent social cu origini italiene. O frumoasa poveste de dragoste se infiripa intre aceasta si unul dintre cei trei frati, Cameron, soldandusu-se  in final cu o casatorie in Vegas, statul in care te poti uni cel mai repede posibil cu jumatatea ta. Se pare ca cei doi n-au pierdut timpul.
Autoarea are un mod aparte de a povesti, te transpune in mijlocul familiei Quinn, rupandu-ti un zambet ici colo si cate un petic de manie, cand cei doi indragostiti par a destrama dragostea infiripata in mijlocul unei anchete sociale. “Ii pierise pofta de mancare. Cum sa manance peste fript fara a-si aminti dimineata aceea cand el si A. statusera pe debarcader? Nu mai putea dormi. Cum sa doarma in patul lui fara a-si aminti dragostea pe care o facusera in acel asternut? Nu se mai putea concentra la lucru. Cum sa detalieze diagonale fara a-si aminti expresis ei radioasa cand ii aratase platforma de releveu?”.
Naturaletea povestirii si intensitatea momentelor descrise te fac sa iti doresti neaparat continuarea celorlalte volume.

P.S. Multumesc, draga prietena!

Citat din Egipt

Sunt in tren. Contrar credintelor mele ca as fi un om antisocial, s-a iscat o discutie intre mine si un egiptean. Da, de la piramide. Spune ca cititul in metrou e doar o moda. Si ca romanii rad de el ca face greseli gramaticale. Asa e, ni se pare foarte amuzant. De ce? Pentru ca ii comparam cu analfabetii nostri fara de scuza. Strainii sunt straini haideti sa ii acceptam si sa ii ajutam sa comunice in limba noastra. Le prinde bine.
A propos de carti, la ei se zice ca

Mai bine sa te plictisesti decat sa citesti o carte stiintifica.

Eu zic ca depinde de domeniu. Chiar am gasit azi o carte de-a “maestrului karatist” Jung de care nu stiam. E stiintifica si abia astept sa o devorez, iar cu asta contrazic vorba egipteanului.

P.S.  Va doresc un sfarsit de saptamana placut!

Citatul de azi- despre clipa prezenta

“Ziua cea de azi nu va mai fi vreodată.
Preţul clipei este cât o nestemată.”
Zen

 

 

Am gasit citatul acesta pe pagina mea de facebook, plus multe altele interesante.

Nu reusesc sa-mi aduc aminte de unde le-am preluat, insa cu siguratanta le voi imparti aici.

 

P.S. Chiar azi am vazut filmul “About time”, in care personajul principal a reusit sa invete sa pretuiasca clipa prezenta, fara a-si mai folosi puterea de a merge inapoi in timp spre a schimba anumite aspecte ale vietii lui. Mi-ar fi placut sa-l vad la cinema, s-ar fi vazut mai bine toate detaliile filmului.

Despre noi

“Românii sunt un popor ciudat: cu cât îi cunoşti mai bine, cu atât îi înţelegi mai puţin!”, declara Jonathan Scheele, reprezentantul UE în România.

Oare aşa să fie?

Poate asta explică: “Conform unei statistici recente, 80% din populaţia României ar avea nevoie de un tratament psihiatric, sau cel puţin de consiliere comportamentală.”.

P.S. Spor la frământat!

Relaxare, dar cu limite

Azi ne-am strâns să cântăm, iar emoţiile, frigul și lichidul m-au trimis în camera de-o persoană.
Nu știu ce faceţi voi,  dar eu mai întâi mă uit la capac, îl șterg și cu faţa la el mă pregătesc de momentul acela.
Asta am făcut și azi, numa că în mare grabă, fiindcă m-am supraestimat.
M-am întors invers,  rasuflând ușurată că m-am super încadrat în timpul limitat, dar numai pe jumate am dat aerul afară din plămâni, cu celălalt nu știu ce am făcut.
Cineva…. mă privea cam așa de pe mașina de spălat.

pisica

P.S.  Tata îmi zicea că în baie sunt doar eu cu baia. Îl rog să mai spună o dată!

Casa de la jumătatea drumului

Pe povârnişul unei pitoreşti coline din Italia, la jumătatea drumului dintre Veneţia şi Verona, se afla un mic han. Într-o noapte, poposi acolo un drumeţ.

-Încotro mergi? îl întrebă hangiul.

-Sunt din Veneţia şi mă duc să mă stabilesc la Verona, răspunse drumeţul. Ia spune-mi, continuă el, cum sunt oamenii din Verona?

-Cum erau oamenii din Veneţia? întrebă hangiul.

-Sunt nişte oameni infiorători! exclamă drumeţul. Sunt indiferenţi, reci şi distanţi. Nu ridică niciodată un deget ca să-i ajute pe ceilalţi. De aceea am plecat.

-Hm, făcu hangiul, atunci n-o să-ţi placă la Verona…Oamenii de acolo sunt exact la fel.

-Dezamăgit de spusele hangiului, drumeţul se retrăsese în odaia lui.

Mai târziu, în aceeaşi noapte, sosi încă un drumeţ.

-Încotro mergi? îl întrebă hangiul.

-Sunt din Verona şi merg în Veneţia, răspunse ce-l de-al doilea drumeţ. Ia spune-mi, continuă el, cum sunt oamenii din Veneţia?

-Dar oamenii din Verona cum erau? întrebă hangiul.

-Sunt oameni minunaţi! exclamă drumeţul. Sunt atenţi, calzi, prietenşi şi săritori la nevoie. Mi-a părut rău să-i părăsesc.

-Atunci, o sa îşi placă la Verona, spuse hangiul. Oamenii sunt exact la fel!

Morala: Ceilalţi reacţionează faţă de tine în acelaşi fel cum îi tratezi tu pe ei.

casa padure

P.S. Povestioara este preluată din ”Abilităţi de comunicare”, scrisă de Allan & Barbara Pease.