De astazi a inceput un program pentru studentii Erasmus din Bari in care, timp de ‘o ora’ discuta cu prezentatoarea pe baza unor subiecte diverse. Fiind prima data, emisiunea a intarziat 15 minute si s-a terminat la fara 20, deci in total au fost 30 minute de emisie cu tot cu pauza de rigoare si doua melodii din tarile care au participat azi, respectiv Romania si Germania. Niciuna din cele difuzate nu mi-a sunat a melodie romaneasca, sigur au avut ceva probleme tehnice.
Saptamana viitoare voi participa impreuna cu tipa din Ucraina, mai precis miercuri de la ora 6 30, ora Italiei si ora 19:30 ora Romaniei. Puteti asculta aici. Daca nu incepe chiar la fix, nu va impacientati, the show must go on. Asa ca va astept miercuri pe toti sa auziti pareri de Eramus pe picior de plecare. Trebuie sa duc o melodie romaneasca noua, ritmata, draguta si neaparat in limba materna- sugestii? De asemenea, mai trebuie o melodie de inceput si sfarsit, care sa fie difuzata mereu pe post de parte cheie a emisiunii-idei?

Romania, ai legatura!

P.S. Sa nu luati in seama prea mult italiana invatata in patru luni. Enjoy!

Cel putin asa pare. Frig puternic n-a mai fost de ceva vreme, iar azi de dimineata m-am trezit mangaiata de razele soarelui ce bateau printre scandurelele ferestrei. Ce poate fi mai frumos decat un zambet de la atatia mii de kilometri departare? Pasarelele nu canta, pentru ca nu prea sunt alte zburatoare in afara de porumbei, insa incep sa reapara scuterele, galantarele cu si mai multe sortimente de inghetata, balerinii si buna dispozitie specifica primaverii.
Acasa anotimpul regenerarii se face simtit inca de la primele cazaturi de turturi, zapada care incepe sa se topeasca, soarele timid si inmugurirea copacilor, ghioceii de la coltul strazii si expresiile fericite ale oamenilor.

Oriunde ai fi, primavara este intotdeauna binevenita. Cu sau fara zapada topita.

P.S. O fi oare doar o pacaleala?

E atat de greu sa-ti tii in frau gandurile rele, impulsurile nesanatoase, ticurile enervante si emotiile apasatoare. Cred ca fiecaruia dintre noi i-a fost cel putin o data in viata frica de intuneric, daca nu inca persista aceasta fobie, si dupa 20 ani de viata pe Terra.
De ce atat de dificil sa te redresezi, mai ales cand cunosti defectele acestea care ii pot deranja pe altii sau care pot naste alte probleme, sau a le adanci pe cele prezente?
Desigur, provenienta tuturor este conectata la ceea ce vedeam in copilarie, cum asociam imaginile cu ce auzeam, desenele acelea minunate neadecvate varstei, mastile de gas de pe vremea lui Pazvante chioru’, debaraua de pe hol si camara din bucatarie, luminile care apar pe pereti noaptea( va amintiti de Sfantu’ Gheorghe care aparea sub forma de cerculete colorate in casa unor oameni credinciosi din nu-mi aduc aminte ce oras?), mosu’ cu sacul de purici, bau bau si baba Cloanta, catelul rau, ‘Hi, i-auzi, cine ciocane la usa?’, filmele cu PAPUSA Chucky( Doamne ce mai fugeam seara pe scari cand ma intorceam de afara, de frica sa nu fie in spatele meu si sa ma alerge) si cu Candyman( nu stiu sigur daca asa ii zice, i-am povestit unui amic frica de omu asta cu carlig in loc de mana care atarna femei in el si a zis ca asa il cheama, insa numele nu mai conteaza, mai ales acum cand faptele sunt consumate) sau filmul( pe care l-a gasit tata de curand si cica e comedie, insa eu l-am perceput ca film de groaza, la cei 5 ani ai mei-atat aveam cand l-am vazut) cu cele doua prietene care se certau din cauza unui tip pe marginea pisicinei, iar una dintre ele o impusca pe cealalta in burta, aceasta din urma ramanand cu o gaura prin care se putea vedea pe partea cealalta, plus multe altele de care nu-mi amintesc acum, poate intentionat-fiind destul de tarziu. Daca va mai amintiri fricile din copilarie, mi-ar place sa mi le impartasiti.
Sa nu mai vorbim de frica de a dormi singur, frica pe care personal si acum o am, desi foarte rar e cineva langa mine. De ceva timp ma multumesc si cu sa fie cineva in camera cu mine, sau in casa cu mine( cea din urma o apreciez de putin timp, pentru ca s-a intamplat curand sa raman in ditamai apartamentul de 3 camere si totodata in imensul bloc in care traiesc singura singurica)
Solutia? In ultima instanta psihologul, in prima instanta expertul din voi. Va cunoasteti cel mai bine si va puteti controla mintea, modela si aduce pe drumul cel drept.

P.S. Din motive de siguranta, aud si vad numa’ ce-mi convine!
P.P.S. Sunt pe trecute fricile mele. Tie de ce-ti mai e si acum frica?

Cand ai trimis ultima data o scrisoare? Maine, in drumul spre biblioteca, voi ‘poposi’ la posta pentru a trimite una. Cred ca e prima pe care o expediez. Pana acum am trimis doar vederi cu cateva salutari, primele pe vremea cand mergeam in tabere, la Navodari.
Mi-a luat ceva sa o compun, pentru ca atunci cand scrii nu exista backspace, dar exista alte foi goale, dornice de a fi umplute cu litere, randuri ondulate si ganduri sincere.
Dar ce ne facem cu scrisul? Atunci cand scrii prea mult la tastatura, cand ai examene orale, iar pe ciorne mazgalesti doar cat sa intelegi tu pe moment, pun pariu ca peste o saptamna te-ai intreba ce anume ai vrut sa scrii. Ca atunci cand citesti sms-urile trimise in urma cu un an de zile: ‘Ce o fi inteles omu’ ala ca nici eu nu stiu ce am vrut a spune’. Oare asta sa fie superficialitatea?
Personal, pana acum ceva timp, nici unde se scrie expeditorul si destinatarul nu stiam, insa am aflat de la cei mai intelepti ca mine. De asemenea, frumos ar fi sa fie scrisa cu un stilou, ii da un plus de personalitate, iar neaparat data scrierii, orasul in dreapta sus, iar la sfarsit, semnatura voastra. Cel mult doua P.S.uri.
Mi se pare o metoda extraordinara de a-ti surprinde un amic, iubitul, mama sau tatal. Ce daca stau in aceeasi casa cu voi? Zambetele sunt binevenite oricand. Un motiv in plus nu strica.

Spor la scris si la citit:P.

P.S. Verifica-ti cutia postala:)