Vineri, ultima zi dintr-o săptămână full, încă eram la jobul ocazional de după amiază. Abia așteptam să ajung acasă să mă trântesc pe canapea și să zac. Dar nu. Clientul meu mi-a daruit două bilete la un concert simfonic, la Teatrul San Carlo, unul din cele mai vechi teatre din Europa. Doar nu mă apucam să refuz, așa că în timp ce eu lucram, F. s-a dus acasă să-mi aduca haine de gală. Evident, n-am avut posibilitatea să mă pregătesc corespunzător pentru un asemenea eveniment, măcar cu un duș, așa că mi-am pus rochia lunga de saten, cu spatele gol si tocuri elegante peste transpirația de o zi de alergături și ridicat plozi simpatici:)). Și asta nu e tot. Pentru că toate astea s-au întâmplat pe repede înainte, n-am apucat niciunul să mâncăm, așa ca F. a intrat în supermarchet și a făcut cumpărături record (s-a uitat prea mult la Masterchef). Ne-am făcut două sendvișuri cu pâine și cârnăciori (o poftă mai veche de-a noastră), pe care le-am mâncat pe drum spre teatru și uite așa am ajuns fix la timp la spectacol unde parcă ne-au așteptat.
Nu mai fusesem înăuntru, pot spune că este un teatru grandios, cu balconașe, cu o coroană gigantică deasupra balconului fostului rege, cu oglinzi peste tot, rămase tot de la rege, foloseau pentru a vedea dacă regele aplauda sau nu, pentru a-l imita.
P.S. Respect pentru cultură. A altora, nu a noastră. A meritat toată osteneala și țigăneala 😀
