In clasa a 12a, am auzit cea mai educativa poveste de la profu’ de filozofie. E o poveste Zen pe care o spun de fiecare data cand am ocazia, intrucat o gasesc motivanta.

Se facea ca un om obisnuit, amarat dupa o intamplare nefericita, se plimba linistit prin padure, pana cand un fosnet i-a atras atentia si i-a intors privirea. Nu mica i-a fost mirarea cand in spatele lui era un…leu. Omul nostru a inceput sa fuga, sa fuga, pentru a-si salva viata, pana cand ajunge la marginea unei prapastii. Uitandu-se in spate, vede leul apropiindu-se rapid, asa ca alege sa coboare pe marginea stancii, spre prastie. Cand sa ajunga aproape de pamant, se uita in jos si ce sa vada…un alt leu. Sus animal fioros, jos animal fioros. Stand o clipa sa cugete, vede in fata lui, chiar pe creanga de care sta agatat, o capsunica(fraguta) mica, mica, dar rosie si aratoasa. Nestand pe ganduri, o gusta, exclamand:” Ce gust minunat are!”.

Primul leu reprezinta trecutul, care te urmareste, iar cel de-al doilea viitorul, care te asteapta. Capsunica(fraguta, dupa caz) reprezinta prezentul care are un gust minunat.

P.S. Carpe diem!

Iata-ne si la sfarsitul acestiui an. Cu siguranta voi simtiti putin altfel decat mine. Pana la urma, s-a dus tot farmecul sarbatorilor. Totul e o minciuna. Nefiind acasa, nu e nimic din ce era, nu-mi aduce nimic aminte ca e revelion, ca e craciun, sa nu mai vorbim de familie sau de prieteni. Revelionul asta il fac in sosete dupa ce ma intorc de la mare. Am preparat o salata beouf, prima si cea mai delicoasa(nici d-asta nu mancam inainte) si un peste file la cuptor cu legume si vin. O sa fie frumos, desi nu o sa am emotii ca alta data si n-o sa ma treaca fiori la gandul ca a mai trecut un an.
Ce va doresc pentru anul asta e sa invatati sa folositi calitatile in favoarea voastra. Toate cele bune, sa ne auzim cu bine.

P.S. Merg sa ma fac’pisi’.

Pana acum ma vaitam ca nu simt nimic, ca n-am niciun sentiment legat de apropierea sarbatorilor de iarna, ca nu aud colinde, indiferent de limba, ca nu sunt luminite pe strazi, ca oamenii sunt la fel ca intr-o zi obisnuita. Ei bine, acum lucrurile stau putin altfel. S-au aprins luminite, pe strazile principale, s-au aruncat betele cu beculete pe braduti imposibil de comparat cu cei din Romania( sunt mult mai frumosi imbodobiti ai nostri), pe traturarele din fata magazinelor sunt pictati cu spray braduti, mosi craciuni, stelute cazatoare, ceea ce mi se pare foarte dragut.
Am fost invitata sa-mi petrec Craciunul la o familie italiana si am zis sa ma pregatesc si eu cum se cuvine, asa ca am facut doua prajituri: tavalita si urechiuse, sunt preferatele mele, fara de care nu se poate o sarbatoare.
De bradut v-am povestit deja, dar nu v-am zis ca am impachetat si cadouri pentru cativa dintre amicii mei de aici. Cred ca am scris prima scrisoare, cu ocazia distantei si lipsei posibilitatii de telefonare, dar nu va faceti griji ca pana data viitoare uit. Noroc ca mai exista oameni care stiu mereu.
De fapt, vroiam sa va doresc sa va bucurati de cei dragi si de cei de langa voi, sa ii apreciati mai mult, sa va bucurati de toate cadourile, sunt sigura ca v-au fost facute cu dragoste si cu placere, aveti grija la calorii si sa-mi pastrati si mie intr-un borcanel putin miros de cozonaci proaspat scosi din cuptor.

Craciun fericit!

P.S. Anul asta am trisat cu cadourile :-S

 În ultimele două zile am nimerit același drum, drum pe care se află o florărie unde am văzut brăduți. Întâmplarea a făcut ca mereu cand mă întorc, să nimeresc în intervalul acela despre care vorbeam aici, deci nu am reușit să cumpăr, decât astăzi când m-am întors mai devreme. Am  ales unul, cel mai  brăduț dintre brăduți, cel mai zvelt si mai   arătos dintre toți. Şi cum iarnă  fără zăpadă nu se poate, am dat fuga  la magazinul chinezesc şi am luat zăpadă artificială care se lipește de tot de atinge,  iar de la magazinul de langă niște bomboane extraordinare cu 3 arome: Ripieno cacao, Ripieno latte  Ripieno nocciola. Am gustat doar una, restul  sunt pentru musafiri. Delicioasă.
Revenind, după cumpărături am ajuns acasă într-un suflet , am aruncat haina în pat şi geanta pe scaun, am scos din sacoşă cumpărăturile şi m-am apucat de treabă. În cele două minute cât am ‘împodobit’  nu am respirat. Am desfăcut dintr-o mișcare punga cu zăpadă, am distribuit-o cu grijă pe toată suprafața  micuțului, am desfăcut nerăbdătoare bomboanele şi le-am pus în jurul lui, e prea firav să le pun pe crenguțe. Am  completat cu lumânărele,  arată splendid. E bradul meu. Acasă, de obicei,  mama îl  face, nu ne lasă decât să ne uitam, în cel mai  bun caz. Nu știu ce e mai rău, să nu participi la împodobirea bradului sau să  îl  împodobeşti singur? Sau să nu ai deloc? Bradul vostru cum arată anul acesta?

P.S. Mi se pare mie se împodobeşte pe 24? azi e 14…

De data asta nu va spun cum arata in imaginatia mea, ci cum e chiar acum, in camera mea din Italia, strada Calefati.

E perfect.

Am profitat de lipsa timp de o luna a colegei mele si am modificat ‘cate ceva’- a se citi tot ce am putut muta am mutat. Acum am pat matrimonial, cu noptiere, birou si in stanga si in dreapta, ambele scaune sunt ale mele, am asternut lenjerie noua, parfumata, pufoasa, rosie cu albastru( nu-mi place combinatia dar asta am avut), veioza in priza, ca acum am suficiente disponibile si aproape, cartile mele sunt aici, cand vreau sa citesc pac! aprind veioza( dl. Stancu abia ma asteapta, la fel si ‘Varsta inocentei’ in engleza, atentie), am 3 perne si ditamai pilota plus inca una si o patura in caz de nevoie, saltea noua, poate e mai buna ca a mea -sper, ambele birouri pentru toate catrafusele mele, chiar si lumanari parfumate, dar am intampinat iar un motiv sa ma apuc de fumat- nu am bricheta sa le aprind:(, nu e necesar sa folosesc castile, muzica se aude in surdina, ascult Colbie Caillat, nu stiu ce ar mai fi de adaugat. Nu e minunat? dormitorul visurilor mele. Si nu il impart cu nimeni.

P.S. Oglinda gigant e chiar in spatele aparatului!