Sunt momente când toate acţiunile noastre devin priorităţi, când fugim după noi rezultate, uitând să ne bucurăm de cele deja bifate. Sunt momente când nu mai ştim de ce facem ceea ce facem, de ce ne trezim la 7 dimineaţa, de ce nu ne amintim când a fost ultima oară când ne-am bucurat de ceva ce altă dată ne făcea plăcere, de ce nu mai ştim când a fost ultima dată când am făcut ceva nou.

Chiar, când e ultima dată când v-aţi lăsat purtat de val şi aţi ajuns într-o lume minunată, de care abia v-aţi despărţit pentru a reveni la realitate?

Azi, mi-am dat seama că am făcut ceva ce chiar n-am mai făcut niciodată. Dar, acest lucru e departe de lumea viselor frumoase, încadrându-se, mai degrabă, la chestii pe care să nu le faci vreodată. S-a întâmplat tocmai pentru că, fugind după rezultate noi, am pierdut din vedere obiective vechi. Noroc că am învăţat să înot săptămâna trecută, altfel m-aş fi înecat exact ca ţiganul la mal.

Cum spuneam şi alte dăţi, acordaţi mai multă atenţie a ceea ce vă înconjoară. E posibil să alergaţi după iluzii…

P.S. Mulţumesc pentru lecţii! 🙂

Evit cât pot de mult să merg cu taxi-ul. Prefer autobuzul, metroul sau maşina familiei. Taximetriştii mă obosesc, iar unii îmi provoacă dispreţ. Zilele acestea am mers chiar des prin oraş cu maşina galbenă, pentru că a fost necesar, iar situaţiile n-au încetat să apară. Doar azi am întalnit un taximetrist drăguţ, prietenos şi amabil. A început frumos o conversaţie (pentru aceasta i-am lăsat şi bacşiş, ceea ce nu fac de obicei) şi am apreciat cum mi-a îmbunătăţit starea de spirit instantaneu. E important să fii făcut să te simţi bine, să ştii că părerea ta contează. M-a întrebat dacă, în opinia mea, vremea se va îndrepta până de Paşti. N-a fost nimic supranatural, însă mereu întâlnesc taximetrişti încruntaţi, care parcă sunt muţi, iar alţii n-au nicio reacţie la replicile mele, de orice natură ar fi şi oricât aş investi pentru puţină conversaţie. Încerc să-mi dau seama de câteva cuvinte cheie pentru a începe un mic discurs, până la urmă, de la fiecare avem ceva de învăţat.

Voiam să vă spun că taximetristul de mai sus este cel de la întoarcere, dintr-un loc care nu mi-a provocat bucurie, ci din contră, iar pura lui întrebare m-a făcut mă mai gândesc o dată dacă situaţia e aşa neagră precum vremea de afară.

La dus, mă grăbeam. Am rugat taximetristul, un tip mustăcios şi bătrân, primul la rând, după cum cer bunele maniere, să se grăbească spre destinaţie, însă parcă i-am spus să meargă liniştit că am tot timpul din lume. A mers lejer, cu 20-30 la ora, başca a ocolit, pe motiv că se lucra la începutul ultimei străzi pe care trebuia să intrăm, deşi tocmai pe unde a ales el să mearga era ditamai nămolul. M-a supărat maxim, mai ales că am ajuns la destinaţie cu 5 minute întârziere, pierzând obiectivul. Măcar mi-a urat, la final, să fiu cumpătată, iar asta l-a salvat! De la ce? Găsiţi voi un răspuns adecvat.

Cred că v-am mai povestit şi despre taximetristul care mă învăţa cum să-mi cresc copilul (chiar dacă nu era chiar al meu, nu trebuia să ştie, aş fi făcut oricum acelaşi lucru), insistând că este foarte bine cum spune dânsul, ba chiar enervându-se că procedam cum credeam eu că este corect. În fine, l-am lăsat să vorbească singur, deja exagera cu acea poveste în care se implicase nejustificat.

Desigur că nu mergi cu taxiul pentru conversaţii, dar uneori mi se pare ciudat ca doi oameni să stea un timp fără să-şi vorbească, mai ales că sunt mii de variante de a începe o conversaţie, deşi, recunosc, de multe ori eu sunt cea care preferă să tacă. Şi mi se pare urât ca unii să persiste într-o situaţie în care este evitat. Şi mi se pare frumos ca cineva să-ţi facă ziua mai frumoasă cu un cuvânt la care nu te aştepţi.

P.S. Una peste alta, aveţi grijă la taximetrişti!

Dacă aţi fost vreodată la cumpărături, ştiţi cum e să aveţi ceva în cap, un model anume şi să alergaţi disperaţi doar să aveţi ceea ce vă doriţi, fără să mai conteze timpul pierdut, că n-aţi lăsat pe cineva în vârstă să intre înaintea voastră, că nu aţi ţinut uşa pentru copilul de voia să iasă din magazin, căutându-şi agitat părinţii. Aţi dat iama în umeraşele pe care atârnau fel şi fel de haine, însă nimic nu se potrivea cu imaginea bine zidită în imaginaţia voastră.

Dacă se potrivea culoarea, nu era modelul cel dorit, dacă era modelul cel căutat, acesta avea fix croiala care nu vă avantajează. Şi tot aşa, până când, lipsiţi de speranţă, bateţi în retragere. Pe drumul înapoi, vedeţi cu coada ochiului strălucind în depărtare ceea ce căutaţi. Acea imagine din cap. Arată perfect, are tot ce vă puteaţi dori: culoare, mărime, imprimeu, supleţe, luciu, absolut tot. Parcă vă aşteapta. E ceea ce aţi visat, până când, ajunşi în cabină vă daţi seama că nu se potriveşte corpului. Că ceva nu e bine. E, într-adevăr, ceea ce aţi căutat, însă nu v-aţi gândit o clipă dacă vi s-ar potrivi. Băi, să fie!

P.S. De aceea, mai întâi caut în dulapul meu cu haine să fiu sigură că n-am ce caut chiar acasă.

Tocmai am finalizat de citit prima parte a unei povesti structurata in 4 carti,  scrisa de Nora Roberts.
Am primit cartea de la o prietena care era sigura ca imi va placea. Si nu a gresit deloc.
Actiunea se invarte in jurul unei situatii de adoptie a unui baiat de zece ani, ajuns intr-o familie de 3 frati maturi si un tata. Batranul decedeaza in urma unui accident, iar procesul adoptiei ramane in sarcina celor trei barbati. Legal, de acest proces se ocupa o domnisoara asistent social cu origini italiene. O frumoasa poveste de dragoste se infiripa intre aceasta si unul dintre cei trei frati, Cameron, soldandusu-se  in final cu o casatorie in Vegas, statul in care te poti uni cel mai repede posibil cu jumatatea ta. Se pare ca cei doi n-au pierdut timpul.
Autoarea are un mod aparte de a povesti, te transpune in mijlocul familiei Quinn, rupandu-ti un zambet ici colo si cate un petic de manie, cand cei doi indragostiti par a destrama dragostea infiripata in mijlocul unei anchete sociale. “Ii pierise pofta de mancare. Cum sa manance peste fript fara a-si aminti dimineata aceea cand el si A. statusera pe debarcader? Nu mai putea dormi. Cum sa doarma in patul lui fara a-si aminti dragostea pe care o facusera in acel asternut? Nu se mai putea concentra la lucru. Cum sa detalieze diagonale fara a-si aminti expresis ei radioasa cand ii aratase platforma de releveu?”.
Naturaletea povestirii si intensitatea momentelor descrise te fac sa iti doresti neaparat continuarea celorlalte volume.

P.S. Multumesc, draga prietena!

Azi ne-am strâns să cântăm, iar emoţiile, frigul și lichidul m-au trimis în camera de-o persoană.
Nu știu ce faceţi voi,  dar eu mai întâi mă uit la capac, îl șterg și cu faţa la el mă pregătesc de momentul acela.
Asta am făcut și azi, numa că în mare grabă, fiindcă m-am supraestimat.
M-am întors invers,  rasuflând ușurată că m-am super încadrat în timpul limitat, dar numai pe jumate am dat aerul afară din plămâni, cu celălalt nu știu ce am făcut.
Cineva…. mă privea cam așa de pe mașina de spălat.

P.S.  Tata îmi zicea că în baie sunt doar eu cu baia. Îl rog să mai spună o dată!

Aţi văzut filmul românesc ”Loverboy”? Mi se pare minunat! M-a captivat pe de-aîntregul. Eram la Padova, cred, când l-am vizionat. Episodul Italia, mai ales spre sfârşit, a fost puţin ”agitat”, poate asta mi-a afectat perspectiva asupra acestei producţii româneşti. Voiam să spun cu asta, că, replica mea preferată din film e aceasta, şi ţineţi-o minte: ” În orice lucru bun există un lucru rău, iar în orice lucru rău există un lucru bun”.

Azi mi-am început ziua în forţă maximă, plină de energie, fără lenevit, cu tot ce trebuie pentru o zi perfectă.

Imediat după această iniţiere spectaculoasă, a fost de ajuns să aud un singur cuvânt ca să se declanşeze cascada.

M-am aşezat pe o băncuţă, pentru mai mult spor, dar un prieten a venit să-mi fie alături. Nu ne cunoşteam dinainte, a fost afecţiune la primul ”pis-pis”.

Totodată, azi am aflat răspunsul la întrebarea ”Când e cel mai bun moment să cureţi casa?” şi iată-l: când esti nervos, supărat, agitat. Ia o cârpa, şterge pe jos, şterge praful, spală geamurile, chiuveta, duşul. După, ia un dulap la asamblat. Te destinde complet, uiţi de supărări. Garantat.

Spre sfârşit de seară, am avut parte de prezenţe alese, oameni deosebiţi, cu iniţiativă şi suflet bun.

Ce să mai, universul lucrează, nu stă degeaba, iar toate lucrurile de azi au tăiat răul de dimineaţă.

P.S. Se pare că există şi varianta ”În orice lucru rău stau mai multe lucruri bune”. Noapte bună!